Ieri, 6 martie, in Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi (UAIC), a avut loc o intalnire-dialog cu Beatrice Rancea, director al Operei Nationale Romane din Iasi. Evenimentul a inceput la ora 18.00 si s-a adresat in special studentilor.

„Ma simt foarte ieseanca, ma simt ca acasa la Iasi”, a afirmat Beatrice Rancea chiar la inceputul intalnirii. „Mi-a fost greu sa-mi las familia, sa-mi las meseria, sa renunt la proiecte importante, am renuntat la cinci proiecte in Bucuresti, dar nu-mi pare rau pentru ca stiu ca ceea ce fac aici as fi facut si acolo”, a mai adaugat Rancea pe parcursul întîlnirii.

Invitata le-a povestit celor prezenti despre parcursul pe care l-a avut cariera sa. „Am terminat liceul de coregrafie in anul 1980, am fost solista Operei Nationale din Bucuresti, pana in 1990, in timpul revolutiei am avut un accident la picior si in acel moment cariera mea de performanta ca balerina s-a terminat. A fost o perioada in care plangeam in fiecare zi, pentru ca imi dadeam seama ca nu stiu sa fac altceva.” Artista le-a impartasit celor din sala cum l-a cunoscut pe regizorul Andrei Serban, manifesandu-si aprecierea fata de acesta si de spectacolele realizate de acesta. „Va marturisesc ca spectacolul meu de suflet a fost «Trilogia antica», in special «Troienele»”.

De asemenea, Beatrice Rancea le-a vorbit invitatilor si despre rolul studentiei in dezvoltarea personala si artistica. „Primele mele productii, «Nunta lui Cehov», «Romeo si Julieta», toate spectacolele mele pana la licenta au reprezentat spectacole preluate de teatre, de televiziuni si astfel am avut sansa ca chiar din anul al doilea sa fiu pe scene importante cum este Teatrul Bulandra, Teatrul National”. In 2005 i-a fost oferita invitatia de a prelua directoratul Teatrului National din Constanta, dar a refuzat considerand ca este mai important sa monteze si sa regizeze spectacole. „Chiar daca am fost balerina, acum ma consider un regizor bun de teatru si putin de opera”, a marturisit artista.

Beatrice Rancea a actualizat si experienta sa de sapte ani in Ungaria cind, cu prilejul unui proiect international, a avut ocazia ca colaboreze cu artisti din Budapesta si sa monteze piese precum „Cocosatul de la Notre-Dame” si „Maestrul si margareta”.

Beatrice Rancea a promis ca se va intoarce la UAIC, in viitorul apropiat, pentru discutii cu studentii, dar care sa porneasca de la texte cunoscute, piese de teatru importante.

Ana-Maria Lungu