Joi, 10 martie, în Sala Senatului a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași s-a desfășurat Colocviul „Mihai Ursachi – neoromanticul ludic”, manifestare ce a marcat trecerea a doisprezece ani de la moartea poetului ieșean. Evenimentul a fost organizat de Academia Română, Filiala Iași, Institutul de Filologie Română „Al.Philippide” și UAIC și a fost moderat de prof. univ. dr. Nicolae Crețu, de la Facultatea de Litere a UAIC. Printre participanți s-au numărat profesori de la Catedra de literatură română „Garabet Ibrăileanu”, dar şi membri ai Institutului de Filologie Română „Al. Philippide” din Iași.

În debutul manifestării a fost prezentată o parte dintr-un interviu cu Mihai Ursachi, realizat de jurnalistul Grigore Ilisei. Materialul video, păstrat în arhiva TVR, a reamintit publicului cîteva momente-cheie din viața poetului: instaurarea regimului totalitar, perioada exilului politic, escapada americană, dar şi revenirea sa în Iași.

„Mihai Ursachi nu este numai poetul, scriitorul, este şi combatantul acțiunii civice la Iași, a fost directorul Teatrului Național un timp, cîtă vreme nu se făcuse încă restaurația post comunistă”, a ținut să precizeze profesorul Nicolae Crețu, înainte de a da cuvîntul celorlalți invitați.

Prima comunicare din cadrul colocviului a fost susținută de acad. Alexandru Zub, cel care a avut o relație aparte cu Mihai Ursachi, legată inclusiv de detenția în pușcăriile comuniste. „Mi-a fost dat să îl întâlnesc întîia oară în împrejurări speciale, ca osîndit politic într-un lagăr de muncă, la începutul anilor ’60. Mihai Ursachi se afla printre cei care au ştiut să reziste fără a se expune ostentativ sau a-şi disprețui demnitatea personală”, a spus acad. Alexandru Zub, precizînd, in timpul comunicării sale, şi faptul că lumea lui Ursachi era una țesută din idei, poezie şi visare.

Noemi Bomher, conferențiar la Catedra de literatură română, şi-a structurat prelegerea în jurul poetului modern şi postmodern Mihai Ursachi, a soluţiei pe care o propune el în poezie şi anume ludicul, intenția ironică.

Conf. univ. dr. Bogdan Crețu, directorul Institutului de Filologie Română „Al. Philippide”, a analizat în comunicarea sa concepția lui Mihai Ursachi despre poezie şi măsura în care eseistica poetului are o valoare în sine sau e un ghid de lectură aplicabil asupra propriei poezii. „Nu e un poet al abstracțiunilor, nu e un teoretician literar, e un autor indirect, îşi explică propria operă şi propria opțiune poetică”, a subliniat conf. univ. dr. Bogdan Crețu.

Mihai Ursachi nu a fost însă doar poet, ci şi prozator. Asupra acestui aspect s-a oprit, în comunicarea sa, conf. univ. dr. Emanuela Ilie, de la Catedra de literatură română, care a făcut o analiză a esenței prozei din „Zidirea şi alte povestiri”, volum apărut în 1978, remarcînd doza de filosofie, nelipsită din unele texte ursachiene, dar şi elementele latine din operă.
Despre inserturile latine din poezia lui Mihai Ursachi a vorbit şi prof. univ. dr. Eugen Munteanu, de la Catedrei de limbă română şi lingvistică generală, care a precizat că limba latină, latina eternă, este o limbă foarte folositoare pentru a spune ceva ce în limba noastră pare nelalocul lui.

Mihai Ursachi (1941-2004) a fost unul dintre cei mai apreciați poeți ieșeni. Este cunoscut, de asemenea, pentru traducerile sale, în special cele din limba germană. În perioada comunistă, după o perioadă de detenție, a emigrat în SUA, de unde s-a întors în Iași abia după 1989. A fost lector al Universității California (SUA) și profesor asociat la Facultatea de Litere a UAIC din Iași.