Ieri , 9 decembrie, in sala H1 din corpul H (Casa Catargi) al Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” Iasi, a avut loc conferinta ”Romania comunista vazuta de la Paris 1977- 1989” organizata de Centrul de studii asupra comunismului si postcomunismului. Invitatul de onoare si sustinatorul conferintei a fost Mihnea Berindei, cercetator „L’institut de science sociale du politique”.

Intregul discursal invitatul s-a bazat pe o combinatie de marturie si analiza, cercetatorul propunandu-si sa vorbeasca despre „ce stiu ca s-a intamplat in Franta in ceea ce priveste implicarea in apararea drepturilor omului in Romania intre 1977-1989. In acelasi timp nu pot sa nu am un recul de peste 20 ani, deci sa analizez ceea ce s-a intamplat, felul in care noi am actionat si cum a fost perceputa actiunea noastra”.

Mihai Berindei a plecat din Romania in 1970, a decis sa nu se mai intoarca si „convins ca aici nu se mai poate face nimic”. A terminat studiile in Franta si a inceput sa lucreze ca cercetator. Abia in 1977, cand in Romania a luat amploare „miscarea Goma”, acesta s-a simtit obligat sa faca ceva si alaturi de Dumitru Tepeneag, Monica Lovinescu, Maria Bratianu si alti francezi, a devenit membru al unui comitet francez de aparare a drepturilor omului care se va transforma in 1980 in Liga pentru Apararea Drepturilor Omului. „Acest comitet a fost inca de la inceput mai degraba francez decat roman, prin componenta si atitudinea sa”. Pentru ca altfel erau receptionate criticile la adresa regimului daca proveneau din randurile stangii , comitetul s-a adresat tuturor partidelor politice, sindicatelor si mass mediei cu scopul de a o sensibiliza. Rezultatul obtinut a fost cel dorit, extrema stanga a fost mult mai receptiva, in special presa, fiind mai anticomunista decat dreapta, astfel devenind un posibil aliat.

Prima scrisoare a ”miscarii Goma” a fost difuzata pe 9 februarie 1977 la Europa Libera. ”Era un text de solidaritate cu miscarea drepturilor omului lansate de Goma si o reactie la discursul lui Ceausescu din 17 februarie 1977 in care vorbea despre tradatori de tara”. Principala activitate a comitetului a fost aceea de a iesi din anonimat si de a difuza scrisorile, adaugandu-se in aprilie si jurnalul de iarna a lui Paul Goma in care mentiona zi de zi ceea ce se intampla in Romania

„Lucrurile s-au schimbat odata cu venirea lui Vasile Paraschiv la Paris”

Dupa arestarea lui Goma si a altor semnatari, comitetul a inceput o serie de manifestatii si a lansat un apel pentru eliberarea lui Goma in urma caruia a obtinut aproape 600 de semnaturi. La aceste semnaturi presa a reactionat imediat si a publicat diverse articole insotite de semnaturi. Aceasta tactica a fost folosita si in cazul altor manifestatii, ca cea a minerilor de pe Valea Jiului. „La inceput a fost mai greu sa sensibilizam sindicatele, dar lucrurile s-au schimbat dupa ce am reusit sa-l aducem pe Vasile Paraschiv la Paris. El fusese unul dintre semnatarii scrisorii lui Goma, unul dintre factorii folosirii psihiatriei contra opozantilor politici si reusise , prin Goma, sa scoata un dosar foarte clar privind internarile abuzive incepand din 1969, cand isi daduse demisia din partid.”

Au urmat o serie de conferinte de presa privind internarile psihiatrice care au sensibilizat sindicatele si au permis comitetului o intrare mult mai usoara in lumea sindicala. Incepand din 1979, comitetul a introdus sistemul de telefoane ”Asa am inceput sa ii cautam. Astfel am ajuns sa obtinem numerele noilor aderenti, care erau si purtatori de cuvant ceea ce a facut sa am o lista intreaga de persoane care la randul lor imi dadeau alte numere de telefon. Inregistram pe telefon si dupa aia transformam in comunicate”. Lucrurile au inceput sa se complice cand Europa Libera a incetat sa difuzeze numerele de telefon si numele aderentilor. Astfel comitetul a trebuit de foarte multe ori sa improvizeze, sa analizeze textele publicate si sa publice in repetate randuri proiectul de rationare alimentara.

Prima victorie mediatica avut loc odata cu vizita din iulie 1980, a lui Nicolae Ceausescu la Paris. Liga a reusit sa stranga o serie de informatii esentiale pe care le-a asamblat intr-un dosar de presa si l-a distribuit la prima conferinta de presa a acesteia. Efectul a fost cel dorit, deoarece Ceausescu a renuntat la propria sa conferinta de presa. Regimul ceausist a devenit aspru criticat de publicatiile din Paris „Romania fiind alaturi de Uniunea Sovietica, cea mai cinica si represiva”.

Activitatea ligii in perioada urmatoare a fost marcata de trei evenimente importante care au trezit reactia puternica a mass mediei: tentativa unui jurnalist francez de a-l intalni pe Vasile Paraschiv la Ploiesti, „afacerea Tanase –Goma” care a constat in tentativa de otravire a lui Goma si Tanase si proiectul alimentatiei rationare. Unul dintre ultimele evenimente care a marcat perioada comunista intre 1977-1989 a fost „ operatiunea sate romanesti”, care avea in vedere sistematizarea satelor si distrugerea lor. Un grup de 12 tineri belgieni au fost impresionati de acest caz si au decis sa lanseze o miscare de adoptare a satelor romanesti. Lansarea oficiala a avut loc pe 3 februarie la Bruxelles si adoptia a avut un impact mediatic neasteptat.

Mihnea Berindei si-a incheiat prleegerea cu „ultima actiune in favoarea drepturilor omului”, anume mineriada din iunie 1990 de la Piata Universitatii din Bucuresti, in urma caruia a fost scrisa o carte.

Oana Anghelache