De ieri, 12 aprilie, strada „Al. Lapusneanu” gazduieste o noua filiala a librariei Humanitas in Iasi. Cu ocazia inaugurarii, directorul editurii, Gabriel Liiceanu, impreuna cu prof. univ. dr. Gheorghe Popa, prorector pe Cercetare si Inovare al Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iasi si prof. univ. dr. Eugen Munteanu de la Facultatea de Litere a UAIC au vorbit, incepand cu ora 16.00, despre rostul librariei descris ca un loc privilegiat in care cartile dau intalnire oamenilor.

Asezata in inima Iasului, libraria Humanitas isi atinge scopul de a inchide triada inceputa de UAIC si Biblioteca Centrala Universitara “Mihai Eminescu”. Cu nostalgia mirosului de brad in nari, prorectorul Gheorghe Popa a facut o paralela intre lemnul care l-a inspirat pe Constantin Brancusi in sculptarea Coloanei Infinitului si podeaua noii librarii, pentru a sublinia perenitatea culturii intruchipate de ambele repere: “Speram ca acest moment intemeietor sa aiba o dubla dimensiune, una verticala spre cerul demnitatii noastre umane si una pe orizontala. In fiecare an sa se adauge cate un cerc la adancimea si frumusetea cunoasterii pe care noi o cultivam in universitate, dar intrupata in acelasi timp si de libraria Humanitas”. In acest sens, el vede in librarie un partener care va inspira tinerilor studenti valorile demnitatii umane, “ratio” si “humanitas”, cel din urma reprezentand expresia cea mai frumoasa pentru a exprima vocatia unei universitati comprehensive, “care pastreaza foate frumos relatia dintre unitate si diversitate”.

Carti cu certificate de garantie

Desi crede o editura nu este prin definitie o institutie de cultura, profesorul Eugen Munteanu a afirmat ca Humanitas se afla printre exceptii: “este una din politicile de succes ale noii Romanii postdecembriste, dar este mai ales o institutie de cultura si prin urmare este mai mult decat o simpla intreprindere”.  Din acest motiv, “nu este un secret pentru nimeni ca a publica la aceasta editura este ca un certificat de garantie”. In ceea ce priveste libraria, o caracterizeaza prin “bun simt si bun gust”, pentru ca pe rafturile sale zace “ o veritabila colectie cu cartile mari ale umanitatii in special in domeniul stiintelor sublime”. Amplasarea pe strada Lapusneanu a apreciat-o ca avand o incarcatura simbolica, fiindca aceasta este mentionata in toate romanele despre primul razboi mondial, si are si o vizibilitate, pentru ca, in epoca in care traim, cultura are nevoie de stimulente si de sprijin antreprenorial.

Costul reintoarcerii

O singura voce nu poate acoperi un zumzet obraznic si de aceea vorbitorul va renunta la speranta ca va fi auzit „pana in fundul librariei”. Pe tonul sau grav, Gabriel Liiceanu a remarcat inca de la inceput ca romanii traiesc o mare drama, „lipsa de continuitate”, care face ca nici un lucru sa nu dureze prea mult pe meleagurile acestea si care poate explica si absenta pentru o perioada a librariei Humanitas din Iasi. Este vorba despre un adamism romanesc, asa cum l-a numit Cioran, care ne-a tintuit intr-un „teribil blestem”, ce face ca la fiecare inceput „sa luam totul de la facerea lumii”.  Fara sa insiste prea mult pe acest fatalism caruia ii sunt supusi romanii, scriitorul si-a indreptat atentia spre „cateva lamuriri asupra a ceea ce este o librarie”: loc unde cartile dau intalnire oamenilor, spatiu care aduna „o lume fara margini, in care te poti misca liber, in orice directie”. Si aici, noi avem rostul principal: sa scoatem cuvintele din limba si sa construim ganduri, sa stim sa purtam cuvintele, astfel incat sa ne tinem departe de decadere si sa ne alaturam „speciei celor care citesc”. Sa ne ferim de „specia celor care nu citesc” si sunt spectatori ai posturilor de televiziune care „contracareaza marsav cartea, scuipand vulgaritate”. Aici incepe datoria noastra: sa alegem si sa raspundem intalnirilor cu cartile.

De ce trebuie redeschisa o librarie tocmai in Iasi? Pentru ca la Iasi s-a nascut ortografia limbii romane, „printr-un decret de-o zi”, tot aici a capatat forma „al doilea mare instrument al culturii romanesti” – critica literara. Targul Iesilor a fost si locul unde „s-a nascut logosul, intalnirea mintilor dincolo de mintea fiecaruia” si spatiul in care pentru prima data a aparut „umorul ca atitudine de viata”, in persoana lui Vasile Pogor. Si cum 90.000 de euro nu sunt chiar un fleac, „costul reintoarcerii la Iasi” a fost asezat la final, langa multumiri si recunostinta.