Ieri, 14 aprilie a.c., incepand cu ora 16.00, in Sala de Festivitati a Institutului „A. Phillipide” s-a vorbit despre putere, talent si libertate. Pe parcursul a doua ore, Nichita Danilov, invitatul de onoare al evenimentului, a predat o lectie de identitate in poezie si, provocat de criticii literari, Antonio Patras si Serban Axinte, si-a dezvaluit si cateva dintre tabieturile scriitoricesti, caci „pana iti iese un text bun, trebuie sa duci o munca titanica”.

Profesorul Eugen Munteanu, directorul Institutului, a deschis seria discutiilor cu o intrebare lansata invitatului „Ce este un scriitor?”. Pentru acesta insa, lumea scriitorului e una inchisa. „Exista o forma anumita de autism, se pare ca mai mult decat credem noi, pentru ca aceasta forma de autism oricum exista in scriitor, fie ca el se exprima, fie ca nu. Si ma refer la faptul ca el isi deruleaza tot timpul in minte, in interiorul lui scenarii, idei, metafore care constituie un fel de lume. Autorul se afla intr-o anumita stare de autism chiar in permanenta, nu neaparat autoindus, dar el iese din formele de autism in momentul in care incearca sa se exprime”, a marturisit acesta.

Nichita Danilov a afirmat, pe de alta parte, ca scriitorul trebuie sa intre in contact direct cu lumea in care traieste, „sa descifreze psihologii si sa acumuleze experiente”, sa „nu fie neaparat un om de biblioteca”, ci mai curand un fin analist al societatii, care sa participe la dezvoltarea lumii prin creatia sa.

Un alt aspect adus in discutie l-a reprezentat atipicul scriitorului surprins de Serban Axinte, atipic care l-ar fi individualizat si detasat in acelasi timp de generatia optzecista. Potrivit criticului, originile rusesti si studiile de economie si arhitectura urmate ar fi cele care au dat nuanta insolita din creatiile lui Danilov. De aici si problema identitatii in spatial cultural romanesc. „Uneori, am fost privilegiat datorita originilor mele rusesti, alteori insa nu, m-am confruntat, as putea spune cu frustrari. Incercam sa fac parte din gasca optzecista, dar cum nu am fost primit am lasat-o balta”, a glumit acesta.

„Structurile matematice sunt si structuri lingvistice”

De altfel, formarea matematica a avut un rol foarte important in „procesul de invesmantare a poeziei”, in ceea ce priveste imbinarea dintre libertatea exprimarii si detalii tehnice (ritm, masura). „Structurile matematice sint si structurile lingvistice. Odata asimilate aceste structuri, nu poti lasa fraza sa o ia razna”, a subliniat acesta.

Provocat de cei trei moderatori la o discutie despre talent, Danilov a raspuns invocand prezenta umorului: „In comparatie cu muraturile, am talent mai mare. Lasand modestia la o parte, as indrazni sa spun ca atunci cand scriu sunt mult mai destept decat altii”. Mai mult, ca sa-si demonstreze excentricitatea, scriitorul si-a marturisit unul dintre tabieturi: „Atunci cand scriu imi place sa ma plimb, prin casa, in curte, afara. De aceea, eu zic ca scriu din mers”.

Facand referire la ultimul sau roman „Ambasadorul invizibil”, scriitorul a comentat si obsesia puterii subliniata de criticul Serban Axinte.”Nu pot sa spun ca m-a obsedat de la cincisprezece sau cinci ani istoria puterii, dar la cinci ani m-am simtit foarte puternic”, a subliniat usor amuzat. Totusi a recunoscut ca „puterea te obsedeaza de la o anumita varsta cand esti si patruns de ea”.  Discutia s-a incheiat cu un indemn la scriitura. „Cu cat scrii mai mult cu atat parca ai resurse in tine mai multe. Ceva iti deschide supapele izvoarelor subconstiintei”, a conchis Nichita Danilov.

Evenimentul organizat a fost primul dintr-o serie de intalniri cu scriitorii ieseni organizate de Institutul „A. Philippide”. Noul proiect intitulat „Scriptores in Academia” are in vedere realizarea unei arhive sonore a literaturii romane contemporane, prin inregistrarea discutiilor cu scriitorii care vor lua parte la aceasta initiativa.

Andrei Gorgos

Roxana Maciuca

Simona Tutu