Am ajuns la Jurnalism total întîmplător. E o poveste lungă, dar o să mă rezum doar la a spune că eram îndrăgostit de o fată care era deja la această facultate.

În primul semestru din primul an totul părea să fie desprins dintr-un film frumos. Prieteni noi, ieșiri, distracții, emoții specifice vîrstei și tot ce implică viața de student. Cu trecerea timpului, mi-am dat seama că această facultate nu mi se potrivește în totalitate, însă nu am renunțat la ea, deoarece nu îmi place să renunț, în general, și m-am gîndit că, oricum, după ce o să o termin voi rămîne cu multe lucruri ce îmi vor fi utile pe viitor.

Vreau să le transmit viitorilor studenți, care citesc aceste rînduri scrise pe grabă, în timp ce scriu și pentru lucrarea de licență, faptul că oricît de duri sau reci ar părea unii profesori, la prima vedere sau în timpul cursurilor, fiecare dintre ei este dispus să îi ajute și să le ofere sfaturi atunci cînd au nevoie.

Aș dori să le mai spun că facultatea nu îi ajută doar pe plan profesional și că experiențele pe care le vor trăi pe parcursul studenției îi vor maturiza și îi vor pregăti pentru viață. Chiar dacă eu nu am făcut-o, îi îndemn pe cei care vor păși pragul acestei facultăți să se implice în asociații studențești, să facă voluntariat și să profite de proiectul Erasmus, deoarece eu regret că nu am făcut aceste lucruri.

O să aveți parte de nopți albe în care fie veți învăța, fie vă veți distra, e posibil să aveți și restanțe, însă nu vă veți da seama cît de repede vor trece anii studenției.
Și o să înceapă să vă fie dor de ei chiar din ultima zi în care veți participa la cursuri.