Prof. univ. dr. Adrian Grozavu este decanul Facultății de Geografie și Geologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Consideră că Geografia, domeniu pe care l-a îmbrățișat încă din studenție, oferă o viziune amplă și ne ajută să înțelegem complexitatea lumii în care trăim. Despre curiozitățile științifice și tainele acestei discipline, despre studenția de ieri și de azi și despre șansele de inserție profesională ale absolvenților de Geografie ne-a vorbit în acest interviu.

De ce ați ales să deveniți cadru didactic și de ce domeniul geografie?

Întrebarea e grea. Nu m-am gîndit niciodată că asta voi vrea să fac în viață: să fiu cadru didactic. Geografia am ales-o, într-adevăr, pentru că la vremea respectivă mi se părea o disciplină care, în contextul politic în care am trăit, într-o lume foarte închisă, era singura care îți permitea să cunoști cu adevărat ce se petrece peste tot în lume, să ai o imagine cît de cît corectă asupra acestei planete.
Dar, pe vremea respectivă, pentru specializarea Geografie, şi nu numai, debușeul principal pe piața muncii era în învățămînt și așa am ajuns profesor în învățămîntul preuniversitar. Se făcea repartiție pe vremea respectivă și, în funcție de media cu care terminai, ajungeai la o școală bună sau mai puțin bună. Eu am terminat șef de promoție și am avut ocazia de a alege. Am ales un post la o şcoală în orașul Onești. Asta se întîmpla în anul 1989, exact în anul Revoluției. Apoi s-au deschis porțile și în învățămîntul universitar și am fost invitat, împreună cu alți colegi care am avut rezultate bune la absolvire, să participăm la concursuri pentru a ocupa posturi de preparatori în învățământul universitar.

Ce părere aveți despre generația actuală de studenți comparativ cu a dvs.?

Din ´85 până în ´89 am fost student. Diferența constă în faptul că pe vremea respectivă se făcea o selecție extrem de riguroasă. Nu ajungea student oricine. Numărul de locuri la admitere era foarte limitat. La Geografie erau 25 de locuri. Accedea la studii universitare doar elevul care era foarte pregătit.
Nu aș putea spune că elevii de astăzi nu sînt foarte pregătiți, însă ceea ce cred că aveam noi în plus pe vremea aceea era că, vrînd-nevrînd, trebuia să citim. Aveam o pregătire mai serioasă, iar a citi era o necesitate. Actualmente, studentul avînd alte surse de informare, enorm de multe și foarte facile, renunță la lectură. Or lectura este esențială. În primul rînd, vorbești corect românește, dacă citești. Și nu neapărat lectură științifică, este foarte important să citești beletristică. Studenții noștri nu fac asta și se vede. Lectura îți oferă o deschidere a minții, o înțelegere altfel a lumii în care trăiești.

De ce ar trebui elevii să țină cont de disciplina Geografie?

În învățământul preuniversitar, Geografia este esențială pentru că, așa cum spuneam, dacă celelalte discipline oferă o pregătire îngustă în domeniul respectiv, aceasta este disciplina care îl face pe elev să aibă o privire trează asupra lumii în care trăiește. Viziunea aceasta combinată, care te forțează să faci apel la cunoștințele dobîndite prin celelalte discipline, doar Geografia o poate asigura.

„A scăzut numărul de elevi ieșiți de pe băncile învățămîntului preuniversitar care să alimenteze învățămîntul universitar”

Care considerați că este motivul reducerii numărului de studenți, în ultimii 14 ani, la Facultatea de Geografie și Geologie?

Am încercat să facem diferite analize pentru a găsi un răspuns. Eu aș pleca mai degrabă de la corecția că ne raportăm la un vîrf care a fost atins acum 10 ani și care era nefiresc. Acel număr, de peste 2.500 de studenți, pe care l-am înregistrat la Facultatea de Geografie și Geologie, depășea capacitatea de gestionare în mod corect a situaţiei. Numărul cu care funcționăm acum mi se pare unul corect, un număr normal, adecvat infrastructurii şi logisticii Facultății de Geografie și Geologie.
De ce s-a înregistrat această reducere? Pentru că a scăzut numărul de elevi ieșiți de pe băncile învățămîntului preuniversitar care să alimenteze învățămîntul universitar. A scăzut numărul de studenți peste tot în țară. Asta ar fi una dintre cauze. O altă cauză ar fi apariția unor domenii foarte atractive în învățămîntul universitar spre care s-au îndreptat foarte mulți: domeniul economic, al dreptului și chiar al comunicării.

Facultatea de Geografie și Geologie are și un proiect, implementat în octombrie 2017, ce are ca scop reducerea abandonului universitar. Se observă o îmbunătățire în rîndul studenților din anul al II-lea?

Pentru a trage o concluzie corectă, ar trebui să așteptăm să se termine proiectul. Dar, după un an în care s-a desfășurat, rezultatele concrete se văd deja. Adică, a scăzut numărul cazurilor de abandon. Proiectul „GeoDa” asta își propune. Acest prim aspect este deja îndeplinit. Rămîne de văzut care vor fi statisticile la sfîrșitul lui. Dar eu sînt foarte optimist. S-ar putea să se dovedească un exemplu de reușită.

Care ar fi opțiunile unui absolvent de Geografie și Geologie pe piața muncii?

Depinde de specializarea pe care și-a ales-o. În general, din păcate, situația este valabilă în tot învățămîntul universitar românesc. Nu există o foarte bună corelare a ceea ce oferă piața muncii cu specializările pe care le asigură universitățile. O specializare care să-ți asigure o rată de succes foarte mare, de inserție pe piața muncii, este foarte greu de găsit. Foarte greu am putea găsi un exemplu de astfel de specializări, poate cu excepţia Informaticii.
Geografia reușește să asigure angajabilitatea în diferite domenii. Noi avem ambiția de a le asigura studenților cîteva skill-uri absolut necesare pentru inserția pe piața muncii, oriunde. E vorba de abilități în domeniul calculatorului, mă refer la GIS – sisteme geografice informaționale. E o combinație între geografie, cartografie și informatică. Al doilea lucru ar fi cunoașterea unei limbi străine. Studenții sînt obligați mereu să facă apel la bibliografie străină. Avem inclusiv programe de acest fel: specializări în limba franceză la licență, respectiv master. Al treilea atu, aș zice eu, că sînt absolvenți open minded.

„Tornade au mai fost în România”

Avînd în vedere specializare dvs., ce părere aveți despre schimbările climatice din ultima perioadă, care au dus la apariția unui nou tip de risc pe teritoriul României?

Problema schimbărilor climatice nu este nouă. Ea este în continuare în discuție, pentru că există păreri care susțin că nu există modificări climatice și păreri care susțin această idee. Că a apărut o tornadă săptămînile trecute pe teritoriul României nu este un fapt cu totul nou. Tornade au mai fost în România. Vă pot da un exemplu. Tornada din august 2002, care s-a înregistrat în sudul României și care a distrus foarte grav o parte din localitatea Făcăieni. Pădurea din preajma localității respective a fost culcată la pămînt și s-au înregistrat și victime. Au fost trei morți și 14 sau 15 răniți.
E vorba de mecanismul de formare al tornadelor, și nu de regiunea în care ele se manifestă. Atunci cînd suprafața terestră se încălzește foarte puternic și peste ea are loc invazia unei mase de aer rece, aerul cald este obligat să urce brusc în atmosferă, intrînd în această mișcare turbionară, care duce la formarea tornadelor.

Poluarea rămîne o problemă gravă a Iașului. Cum credeți că ar putea fi rezolvată această problemă, a poluării excesive, din perspectiva dvs. de geograf?

Poluarea, dacă mergem la definiția termenului într-un dicționar de specialitate, înseamnă introducerea de substanțe nocive în mediu. Termenul acesta de poluare și ideea pe care o vehiculăm în ultima perioada referitor la orașul Iași, cum că ar fi unul dintre cele mai poluate orașe din România, se bazează pe niște măsurători asupra impurităților din aer. Aceste impurități nu sînt neapărat emisii industriale, ci sînt pur și simplu particule în suspensie, însemnînd în mare parte praf si funingine. Praful provine, în măsură covîrșitoare, din activități de transport și de construcție.
Acest lucru s-ar putea rezolva prin măsuri foarte simple: o restricționare a traficului, o curățare eficientă a străzilor și un control foarte strict al activității de construcții.

Dacă ați fi ministru al Educației, care ar fi prima măsură pe care ați lua-o?

Dacă vrem să facem parte din Uniunea Europeană (UE), va trebui să ne racordăm la standardele europene, atît în ceea ce privește educația în domeniul preuniversitar, cît și în domeniul universitar. Și, de asemenea, în ceea ce privește cercetarea. Trebuie să existe această coerență între ceea ce se petrece în România și ceea ce se petrece în UE și, mai ales, ceea ce se preconizează a se întîmpla la nivelul UE. Prioritatea mea ar fi să armonizăm situația. Sînt un adept al acestei construcții care se numește UE.

Sursă foto:www.facebook.com