Aurelia Simion este conferentiar la Universitatea de Arte „George Enescu” Iasi si director al Departamentului Instrumente de suflat – percutie si Canto. A absolvit Conservatorul Moldovenesc de stat „Gavril Musicescu” din Chisinau, la clasa de pian a profesoarei Ludmila Vavareco, despre care afirma ca a marcat-o „profesional si uman”. Totodata, considera ca adevaratii profesionisti au datoria de a-si valorifica talentul prin studiu si munca. A concertat in Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Franta, Germania, Austria, Italia si se bucura atunci cand isi poate ajuta studentii sa ii calce pe urme.

Simtiti ca sunteti norocoasa, din prisma talentului pentru muzica, mostenit din familie?

Am mostenit talentul de la parintii mei, care au avut grija sa ma indrume si sa ma sustina. Nu norocoasa, binecuvantata. Talentul fara munca insa nu inseamna nimic. Precum copacii, omul isi trage radacinile din pamant, in cazul meu, de pe plaiurile moldave, fiind originara din Chisinau. Sunt mandra sa fac parte dintr-o dinastie de muzicieni care a ajuns la a sasea generatie. Din Dictionarul „Interpreti din Moldova” de Serafim Buzila, am aflat ca Mihail Caftant, unul dintre stramosii mei , absolvent al Coservatorului din Varsovia, a fost dirijor si fondator al unei orchestre care a existat si a activat in primele decenii ale secolului al XX – lea. Am un unchi care este dirijor si unul care este maestru de balet. Dirijorul inca activeaza, chiar daca are varsta de 85 de ani. Acestea sunt personalitatile de pe linia materna. Mama mea, Ecaterina, a carei disparitie o regret profund, a fost profesoara de solfegiu si ritmica la clasele primare. O fire sensibila si cu inima mare, gata sa vina in ajutor, oricand si oricui. Tatal meu, Ion Bufteac, a primit distinctia „Mester Faur”. In familia mea sunt doi percurtionisti: sotul meu, Florian, si fiul Constantin.

In studentie ati fost un spirit mai liber sau o studenta exemplara?

Am fost foarte disciplinata chiar din scoala, imi era rusine sa lipsesc de la cursuri. Daca nu mergeam la o ora, primeam telefoane de la profesori care ma intrebau daca sunt bolnava. In studentie am fost un exemplu, nu vreau sa ma laud, ci vreau doar sa spun ca aveam o profesoara care mereu ma dadea ca exemplu pentru fidelitatea cu care urmam cursurile si pentru perseverenta cu care studiam, avand in vedere ca trebuia sa am grija si de fiul meu, in varsta de doar cateva luni. Ca recunoastere a acestei calitati am obtinut nota maxima la examenul de licenta.

Din 1998, sunteti lector universitar la Universitarea de Arte „George Enescu”, unde in anul 2006 ati obtinut titlul de Doctor in Muzica, specializarea Interpretare muzicala. Cum ati decis sa veniti sa predati la Iasi?

Totul a fost un drum al vietii, soarta, altfel spus. Dupa 1989, am avut posibilitatea sa fac turnee in strainatate. In Italia, am cunoscut un clarinetist care mi-a spus ca lucreaza la Universitatea „George Enescu” din Iasi si ca stie un profesor, Dumitru Sapcu, care ar vrea sa colaboreze cu cineva. Cand am ajuns la Iasi, am rezolvat problemele cu gazda si am ramas. M-am gandit si la parintii mei, sa fiu mai aproape de ei, pentru ca familia a fost intotdeauna un punct de sprijin spiritual.

Pe data de 6 martie 2008 a fost semnat un protocol de parteneriat intre Universitatea de Arte „George Enescu” si Academia de Muzica, Teatru si Arte plastice din Chisinau. Faptul ca dumneavoastra sunteti originara din Chisinau a reprezentat un avantaj in ceea ce priveste stabilirea legaturilor cu cei de acolo?

Este mai mult decat un simplu parteneriat, este un acord de infratire. Ma cunosc foarte bine cu rectorul de acolo si astfel cele mai multe legaturi s-au facut prin intermediul meu. Ajut cat pot, chiar si in relatiile cu Bulgaria, unde am cunostinte la Academia din Plovdiv. Incercam sa ne dezvoltam cat putem si pe plan international.

Daca ati putea descrie muzica, in cateva cuvinte, care ar fi acelea?

Muzica, mai intai de toate, este vie. Ea inseamna traire, emotii si asta nu poate fi decat acolo si atunci. Pentru mine muzica inregistrata nu este decat o forma tehnica de pastrare a anumitor sunete.

Dar despre studentii din Romania, ce ne-ati putea spune?

Exista si studenti buni de care sunt foarte mandra si pe care ii voi sustine pe cat pot in aceasta privinta. Un exemplu: cu doi ani in urma, am primit o invitatie de la Bucuresti pentru a participa la un concurs national. Aveam o studenta cornista care era foarte buna, dar din punct de vedere financiar, nu o ducea prea bine. Am intrebat-o daca nu vrea sa participe, si desi eu nu aveam ore la clasa de corn, i-am propus sa ne pregatim si sa participam. Mi-am achitat eu drumul, cazarea, tot ce a trebuit si am mers sa aparam prestigiul institutiei noastre. Pe urma am mai participat cu ea la un Festival international la Chisinau, unde a fost si acolo premiata. In baza acestor premii si a altora, acum fata este in Germania, bursiera prin programul Erasmus.

Paula Puica