Corneliu Munteanu, profesor la Facultatea de Mecanica de la Universitatea Tehnica „Gh. Asachi” din Iasi vorbeste despre problemele institutiei in care lucreaza, propune solutii si isi motiveaza candidatura pentru functia de rector prin crezul ca „un management performant intr-un cadru academic bine organizat” este calea spre succes.

Pe data de 20 ianuarie 2012 veti candida pentru postul de rector al Politehnicii. Ce v-a facut sa intrati in aceasta „cursa”?

Eu am stat mult in cumpana pana sa ma decid sa candidez. Am analizat, de ce sa nu recunosc, si contracandidatii, apoi am considerat ca trebuie sa fac acest pas. Am avut in minte si discutiile pe care le-am purtat cu prieteni apropiati si colegi de-ai mei, care m-au sustinut. Daca as merge pe un motiv special si daca m-a impresionat ceva cu totul si cu totul deosebit, a fost participarea mea la Summitul Mondial de Educatie de la Washinghton, unde am vazut ca exista o gama larga de posibilitati in domeniul educational pe care noi nu le fructificam, acolo am observat si ce influenta are un management performant intr-un cadru academic bine organizat si pus la punct.

„Nu vreau sa lipsesc de la activitatea didactica, de la studenti sau de la biblioteca”

Ati fost director in Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului din Romania timp de cinci ani. Cum va folositi de aceasta experienta in activitatea dvs. administrativa?

In anul 2007 am fost solicitat, am acceptat si am participat la concusul pentru ocuparea postului de director la Directia de Strategii si Programe Universitare, dupa care la nici trei luni am dat inca un concurs pentru postul de Director General – Invatamant Superior. Asa am ajuns sa am in coordonare tot ce inseamna starategii si programe universitare, eram in contact permanent cu rectorii si cu birourile de conducere de la toate universitatile din Romania. Am colaborat in mod particular foarte mult si cu universitatile de stat, era o perioada in care finantarea era la un nivel multumitor, rectorii si grupurile de la universitate veneau si plecau multumite. Aici am avut ocazia sa imi formez foarte multi prieteni in sistemul de invatamant romanesc, prieteni pe care ii am si acum.

Am avut posibilitatea sa vad diverse tipuri de management academic, am vazut lucruri bune, foarte bune, mai putin bune, dar si lucruri care nu trebuie facute in inavatamantul superior. Am incercat sa le corectam, eu cred ca pe perioada celor cinci ani cat am stat in Ministerul Educatiei pe aceste functii am avut posibilitatea de a ma forma si de a putea alege sa merg mereu pentru un management colaborativ, asa cum l-am declarat odata cu inceputul campaniei mele. In cadrul Universitatii Tehnice vreau sa facem pasi importanti spre un nivel educational si stiintific corespunzator.

Ce este mai greu de realizat, activitatea in domeniul academic sau cea din domeniul administrativ?

Stiti, am comentat de multe ori in urma unor discutii cu profesorii veniti din diverse tari, care atunci cand auzeau de alegeri imi spuneau «Vai, o sa-mi vina randul! Nu vreau!». Eu cred ca numai printr-o echipa performanta poti avea rezultate si ma gandesc la o echipa pe care nu o voi alege eu, daca voi ajunge rector. Va fi o echipa desemnata de intregul colectiv pe acelasi trend al Legii Educatiei de nominalizare a rectorului, dar si a prorectorilor prin votul universal al facultatilor din care provin pentru ca respectivul sa fie sustinut in demersurile pe care le va face ulterior. In ideea ca voi avea aceasta echipa as vrea ca activitatea administrativa sa imi ocupe cat se poate de putin timp si sa nu fac prea mare rabat de la activitatea didactica, de la studenti sau de la biblioteca.

„Prin lucrul colaborativ vreau sa aducem schimbarea”

Solganul de pe blogul dvs. spune: „Universitatea noastra – performanta si excelenta pentru toti”. Cum aveti de gand sa atingeti aceasta performanta?

Din discutiile pe care le-am avut cu colegii si prin managementul colaborativ care de fapt reprezinta acest program; vrem sa ii implicam pe toti, in special pe tinerii care de obicei sunt lasati deoparte, in deciziile din cadrul universitatii. Vreau sa fac centre de cercetare interdisciplinare cu autonomie academica, tehnica si financiara care sa conduca la performanta si excelenta. Sa avem posibilitatea sa publicam la reviste de prestigiu munca noastra, a tinerilor si aici trebuie va spun cu amaraciune ca stiu cazuri in care studentii nostrii nu au putut participa la conferinte performante in lume pentru ca nu au avut resursele financiare necesare. Au ratat astfel ocazia de a auzi studii de performanta, dar si ocazia de a-si expune propriile lucrari. Prin lucrul colaborativ vreau sa aducem schimbarea.

Cum arata in viziunea dvs. studentul roman contemporan?

Cred ca studentul roman este usor bulversat din cauza faptului ca nu exista aceasta corelatie cu piata muncii, numarul absolventilor nostri nu este in legatura cu forta de munca de pe piata. Din pacate, si voi lua ca exemplu invatamantul tehnic, industria sufera din ce in ce mai mult si in loc sa facem ceva, noi luam din ce in ce mai multi studenti cu calificari care nu sunt pe masura asteptarilor mediului de afaceri. Trebuie sa conturam specializari cerute pe piata muncii.

Am vorbit de studenti pana acum. Un profesor european cum ar trebui sa fie?

Eu salut Legea Educatiei care in ultimul timp, este adevarat, putin cam fortat, a evoluat mult, clasificarea universitatilor trebuia demult facuta, clasificarea studiilor si respectiv evaluarea pana la nivel de disciplina, acolo se vede calitatea si compententa cadrului didactic. Toate au fost necesare pentru ca un cadru didactic poate avea sute de lucrari ISI, poate avea sute de monografii, dar daca nu are un curs si un laborator pe disciplina pe care o preda la un nivel calitativ, are o problema.

In contextul alegerilor, ce parere aveti despre concurenta dvs.?

Despre contracandidatii mei pot spune ca, cred ca uneori se hazardeaza in a pleca pe terenuri, poate, chiar necunoscute. Am auzit la moment dat la un post de radio ca unul dintre ei declara ca «vom aduce peste o 100 de studenti arabi sa invete la Politehnica», ceea ce nu se poate realiza. Este o problema delicata si nu poate un rector sa se angajezeze in asa ceva, aici sunt elemente care tin strict de directii specializate din Minister. Cred ca e bine sa ne gandim la lucruri practice, utile si realizabile, nu la utopii.

Unii spun ca ati avut legaturi cu Securitatea, iar metodologia stipuleaza clar ca trebuie publicata legatura candidatului cu aceasta in vederea accederii la pozitia de rector. Ce ne puteti spune in aceasta privinta?

Eu in zona aceasta sunt foarte linistit, chiar ca director general in cadrul Ministerului am primit de la CNSAS (Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii) o hartie prin care sunt declarat imaculat, ca sa zic asa. Nu am avut nici un fel de implicare pe aceasta linie. Poate aici unii au denaturat un adevar, transformandu-l in altceva. Cand eram student am fost presedintele celei mai mari facultati din tara, respectiv Mecanica, dar nu pentru ca tata era cine stie ce, parintii mei au fost modesti, Dumnezeu sa-i ierte!. Tata a fost petrolist, iar mama a lucrat in comert, eu am crescut la tara si nu am avut absolut nici o legatura cu Securitatea. Daca cineva comenteaza in aceasta directie nu dovedeste decat rea intentie si ideea de a ma discredita. Sunt pure inventii si rautati, fara justificare. Am fost presedintele Facultatii de Mecanica, am fost sef de promotie, am fost dupa aceea curpins in activitatiile Asociatiei Studentilor Comunisti (ASC), pentru ca asa se numea la perioada aceea, dar in afara de asta nimic. Este adevarat ca dupa ’80 eu am incheiat activitatea in ASC pentru ca s-a introdus foarte mult invatamant politic, propaganda, care mie nu mi-a placut niciodata.

Ce inseamna a fi rector pentru dvs.?

As putea spune multe, insa cred ca mai mult trebuie sa dovedesti ce poti prin fapte. Pentru mine, a fi rector inseamna atitudine, echipa, responsabilitate, curaj si vointa de a merge mereu inainte.

Adriana Danila