Revenit la trustul de la care a debutat in televiziune, Oreste Alexandru Scarlet Teodorescu zambeste cand isi aminteste de vremurile in care modera “Noaptea tarziu cu Mircea Badea si Oreste”. Prezent in Iasi la invitatia Asociatiei Studentilor Jurnalisti pentru a participa la cea de-a treia editie a Serilor Filmului Romanesc (14-17 mai), jurnalistul vorbeste  despre cum a trecut de la perioada de “smechereala” la studiul doctoratului in teologie. Totodata, acesta face o analiza a politicii de astazi, filtrata prin experienta sa de „om al presei”, presa care in acest moment se afla in „moarte clinica”.

Daca lumea este oglinda in care te privesti, tu cum te vezi in ea?

Eu ma vad fix asa cum sunt. Uneori frumos, alteori urat. E si dispozitia duhului meu.

Ai copilarit cu petrecerile la care veneau mari actori si regizori ai vremii. Catre ce te indrumau parintii tai?

Tatal meu a fost cineast. A trait o viata in cinematografie, vreo 40 de ani. Mama e profesor de literatura comparata si de literatura romana. Am copilarit intr-un mediu foarte liber, iar ei nu m-au indrumat catre nimic. Am avut niste parinti foarte inteligenti si foarte misto. Eu le multumesc foarte mult acestora, pentru ca, inainte de a-mi fi parinti, ei mi-au fost foarte buni prieteni.

Avand in vedere ca parintii tai au divortat cand aveai zece ani, nu ti-a fost frica sa zici “da” zece ani mai tarziu?

Nu. A fost ca o provocare. Eu am simtit inca de pe atunci ca a fost un blestem. Din punct de vedere teologic, divortul e poate cea mai mare provocare a omului pe pamantul asta, iar in cazul meu, eu chiar am vrut sa se sparga acest blestem. Si desi intrase si casnicia noastra in pattern-ul (n.r.: tiparul) asta nefericit, eu cred ca l-am invins si ca am reusit.

Spuneai intr-un interviu ca experienta ta de la 20 de ani era echivalenta cu cea a unui barbat de 35-40 de ani. Acum cum te raportezi?

Am avut sansa de a parcurge scoala vietii inca de mic. Eu am fost un copil foarte liber, prin prisma faptului ca ai mei au divortat. Ma plimbam printre trei case: casa maica-mii, casa tatalui meu, si casa bunicilor, intotdeauna castigandu-mi libertatea de care aveam nevoie. Si atuncea, ma rog, am inceput sa fumez pe la patru ani, mi-am inceput viata sexuala din clasa a doua, si nu ca am vrut, ci asa mi s-a intamplat. Acuma ma simt mai tanar decat la 20 de ani. De la Benjamin Button citire, simt ca mai degraba intineresc decat imbatranesc.

“M-am jucat probabil, cu niste forte pe care nu le controlam foarte bine”

De la emisiunile de divertisment cu Mircea Badea, ai ajuns sa-ti dai doctoratul in teologie. Cum iti explici aceasta schimbare de paradigma, si de ce?

Cred ca este o vointa superioara mie. Nu cred ca suntem altceva decat ceea ce suntem meniti sa devenim. Pe mine m-a iubit Dumnezeu. Nu pot sa-mi explic altfel.

Si ce crezi ca ai fost menit sa faci?

Eu cred ca am fost menit sa fac ceea ce fac. Avand in vedere ca din ceea ce fac imi extrag toata starea mea de bine.

Iar aceasta stare de bine in ce consta?

E o multumire interioara in primul rand, si un sentiment ca nu faci umbra degeaba pamantului. Iar asta e important, mai ales de la o varsta incolo, cand iti pui niste intrebari, ca ce cauti tu in viata ta.

Tu de cand ai inceput sa-ti pui aceste intrebari?

Au fost doua faze. Prima oara am intrat in interogatia asta reflexiva pe la 14-15 ani, si m-am oprit pe la 20, pentru ca avansasem destul de mult intr-un domeniu pe care nu-l puteam controla foarte bine. Am pierdut capastrul si m-am speriat foarte tare. Intrasem in tot felul de practici, mai oculte decat ezoterice, fiind si foarte copil si indraznet in anumite lucruri. Si cum nu am inteles eu foarte bine cum functioneaza universul asta, m-am jucat probabil, cu niste forte pe care nu le controlam foarte bine, stapanindu-ma ele pe mine un pic. La prima dragoste sa-i zicem, am revenit undeva pe la 30 de ani.

Aceasta dragoste fiind…

Fiind aceasta cautare a lumii spirituale.

Ziceai la un moment dat ca te-ai plictisit sa mai fii tu insuti. Cine ai fost pana acum si cine ai mai dori sa fii?

Asta am spus-o in contextul in care orice om este satisfacut macar intr-o fictune sa mai fie si altcineva. Eu sunt foarte multumit de viata mea de zi-cu-zi. Despre ce sunt si cine sunt, nu asta e problema. Dar e o sansa pe care viata ti-o da, chiar daca e intr-un film sau o piesa de teatru, de a fi cu totul altcineva o bucata de timp. Asta te mai curata un pic de propriile tale inertii, ca sa spun asa.

Cu ce ai ramas din perioada “Noaptea tarziu cu Mircea Badea si Oreste”?

Cu disciplina auto-ironiei si cu capacitatea de a reactiona umoristic in orice conjunctura.

A fost o perioada cand ai disparut din media. Ce s-a intamplat?

A fost o perioada de liniste de care orice cautator are nevoie. A fost o consecinta fireasca a unei nebunii obisnuite pentru om. Cand smechereala mea de suprafata si-a atins toate nivelele de competenta, m-am prabusit. Si revenirea din prabusirea asta a durat vreo trei ani.

Si ce a cauzat aceasta prabsire?

Pai, propriul meu ego, si propria mea prosteala… o luasem razna.

Te vezi acum reluand vreo emisiune alaturi de vechiul tau partener?

Da, dar nu aceeasi. As putea oricand si mi-ar face mare placere sa fac o emisiune cu Mircea, dar nu de divertisment.

De care?

Nu stiu, una chiar si politica, dar mai serioasa. Am mai imbatranit, nu ne mai putem scalambai. E vremea altora. Noi trebuie sa ne tinem de contextul in care ne putem manifesta cel mai credibil.

“Nu poti sa te solidifici opt-zece ani la putere, chiar daca ai fost genial”

Te-ai gandit vreodata sa te implici in politica?

Nu. Imi place foarte mult sa urmaresc de din afara si sa amendez ce se intampla acolo. Sunt jurnalist de 17 ani si cunosc foarte bine treburile. Am trait cu oamenii astia care formeaza clasa politica, ii stiu pe toti ca pe propriile buzunare. Stiu ce inseamna sistemul, nu mi-as dori sa fac parte din el niciodata.

Caderea Guvernului te-a luat prin surprindere?

Nu, absolut deloc.

Te asteptai?

Evident. Totul se invarte, este un raport de cauza-efect. Si macar intr-o democratie, asa mimata cum e a noastra, alternanta la putere trebuie din cand in cand garantat. Nu poti sa te solidifici opt-zece ani la putere, chiar daca ai fost genial. Adica, eu il apreciez foarte mult pe Churchill care imediat dupa ce a castigat cel de-al Doilea Razboi Mondial a pierdut alegerile din Anglia, si cineva a intrebat: “esti eroul lumii. Cum ti-ai ingaduit sa pierzi alegerile in Anglia?”. Iar Churchill a raspuns “pentru asta am luptat, ca sa pot sa pierd alegerile”. Daca ar fi castigat Hitler, el nu ar fi pierdut niciodata alegerile. Asta e diferenta.

Crezi ca e o schimbare in bine?

Nu. Eu nu ma imbat cu apa rece. Toata clasa politica, si o afirm cu responsabilitatea celor 17 ani de presa, pana nu-si va schimba fundamental filozofia si mentalitatea, este o adunatura de criminali. Economici cel putin, ca sa nu exagerez prea mult.

Tot intr-un interviu ziceai ca la B1 ti-ai gasit “un loc armonios si plin de farmec”. Totusi, anul trecut ai revenit la Antena 2.

Da, B1 a fost un loc armonios si plin de farmec pana s-a schimbat managementul.  Cand a venit cel nou, directia pentru mine a fost foarte clara. Nu pot sa fiu slujbas pe tarla, pentru ca iobagia si sclavagismul au fost abrogate mai demult.

Nu ti-a fost frica ca Antena 2 ar putea fi mai apropiata vreunui partid?

La Antena 2 de unde a si pornit aceasta emisiune, am gasit o mare echidistanta politica, ceea ce pe mine m-a interesat foarte mult. Antena 2 este un post care nu are vreo legatura cu jocurile si combinatiile politice. Ce am pierdut la B1, am recastigat pe deplin la Antena 2.

„Presa de astazi e in moarte clinica si doar un miracol o mai poate salva”

La facultatea de jurnalism predai cursul “Tehnici de manipulare si dezinformare in discursul mediatic”. Esti de parere ca si religia poate fi o modalitate de manipulare?

Nu, omul poate sa transforme orice intr-un instrument de manipulare. Religia vine de sus in jos, nu de jos in sus. Eu cred ca religie vine de la redigare, care inseamna a reaseza doua cadre. Asta inseamna ca noi am fost asezati candva pe o cale si am pierdut-o. Religia este cea care ne ajuta sa regasim aceasta cale. Si atunci unde-i manipularea? Este eliberare, nu manipulare.

Cum vezi presa de astazi?

Eu nu mai vad presa de astazi. Eu cred ca in Romania presa a murit. E in moarte clinica si doar un miracol o mai poate salva. Eu stiu care este miracolul, sunteti voi, generatia voastra. Daca voi veti vrea sa fiti jurnalisti, o sa fiti. Pot sa spun ca o parte din generatia mea a murit in aceasta meserie.

Si ce ar trebui sa faca tinerii pentru a repune pe picioare presa?

Pai in primul rand, ar trebui sa inteleaga puterea uluitoare a cuvantului pe care il folosesc. Adica ar trebui sa inceapa prin a intelege ca logosul ala care a fost la Dumnezeu, si care e Dumnezeu, si care e la Dumnezeu, acelasi logos il folosesc si jurnalistii. Ar trebui mult mai multa smerenie si pretuire fata de cuvinte si de sensurile lor.

Ce ti-ai zice daca te-ai putea reintoarce la 20 de ani?

Mi-as zice stai linistit, la 38 vei fi mai misto decat acum.

Iulian BIRZOI