In clipa in care autoritatile au anuntat reducerile salariale, bugetarii au explodat. Toti si-au pus miinile in cap, si-au imaginat sfirsitul lumii venind peste ei si s-au umplut de minie impotriva unui guvern care nu-si asuma nici o vina. Furia a luat rapid forma unei greve generale pe care o promiteau bugetarii in frunte cu sindicalistii pentru 31 mai si 1 iunie. Dar, pina la destinatia finala drumul a fost greu si ceea ce promitea sa desprta Romania in doua nu s-a intimplat. Sute de mii de functionari publici care au promis ca vor iesi in strada au gasit metode pasnice de a protesta. Marea greva generala despre care vorbesc toti nu se desfasoara decit pe hirtie, iar solidarizarea s-a intimplat in sensul invers. Si la nivel local, in Iasi, cele citeva mii de protestatari s-au materializat in ceva mai mult de o suta de pensionari. In sistemul de invtatmint, pe cale de a se da peste cap din cauza grevei, prima proba de bacalaureat s-a desfasurat astazi fara probleme, pentru ca majoritatea profesorilor a decis ca absolventii de liceu nu au nici o vina. De asta a avut grija si ministrul Daniel Funeriu, care a stiut sa-si foloseasca farmecul pentru a convinge profesorii sa nu sustina greva si sa invete sa se descurce cu citeva milioane de lei vechi pentru familii de trei sau patru membri.

La o prima vedere, am putea spune ca vorbim despre o forma de protest civilizata, “europeana”, in care toti isi exprima nemultumirea dar nimeni nu are de suferit. Intrebarea este daca avem un Guvern la fel de european, care are urechile potrivite sa asculte aceste proteste mult prea pasnice. Din pacate, sustinatorii cei mai numerosi ai protestului sint cei care o fac pe motive politice, iar cei care au cu adevarat de suferit se multumesc sa dea vina pe guvern, dar numai in gind.

Orice discurs al domnului Boc din ultimele saptamini incepe cu un lung sir de explicatii, menite sa arate poporului de ce actuala conducere nu poarta nici o vina pentru cele intimplate, impingind vina greoaie ba spre “ceilalti” care nu au facut nimic timp de 20 de ani, ba spre criza mondiala, care a acutizat criza interna. Asta o spune un prim-ministru care are sub mina lui guvernul pentru a patra oara si care timp de doi ani n-a stiut in ce tara traieste. Un anti Robin Hood, care prefera sa nu auda strigatele de ajutor ale celor care nu vor putea sa le explice copiilor lor de ce nu-si mai permit strictul necesar, ci merge inainte, impotriva tuturor, sperind ca mai are destul timp sa inventeze ceva pina la urmatoarele alegeri.

Anastasia Condruc