Luna mai, o lună tensionată pentru majoritatea elevilor din România, o lună în care elevii recapitulau materia înaintea testelor semestriale, în timp ce liceenii se confruntau cu primele emoții premergătoare celui mai important examen din viața lor de pînă atunci, Bacalaureatul. Tot în această perioadă se numărau nopțile albe dinaintea sesiunii pentru studenți.

Luna mai nu mai arată așa și anul acesta din cauza pandemiei de COVID-19. Măsurile luate în urma numărului mare de cazuri confirmate cu noul virus au afectat întreaga populație a țării. Pe lîngă distanțarea socială, purtarea măștilor și a mănușilor – măsurile minimale de protecție în aceste vremuri -, statul român a luat o serie de decizii și în ceea ce privește finalizarea anului școlar 2019 – 2020. Astfel, s-a hotărît ca din luna martie, moment în care cursurile au fost suspendate, elevii să-și continuie orele online.

Toate bune pînă la a pune în practică

În teorie, aceste cursuri ar trebui să se desfășoare cursiv. Profesorul își susține ora în fața monitorului, având drept audiență elevii. Aceștia din urmă participă activ la ore, vin cu întrebări sau răspunsuri, urmînd ca după încheierea orei de curs să-și aprofundeze cunoștințele proaspăt învățate prin efectuarea temelor. Acest proces pare simplu, dar în realitate lucrurile merg cu totul diferit.

Învățămîntul românesc de calitate s-a pierdut cu mult timp în urmă. Într-un interviu oferit celor de la Vice, lectorul universitar de la Facultatea de Științe Politice din București, Bogdan Florian, vorbește despre ruptura învățămîntului, care încă are repercursiuni asupra tinerilor. „Eu cred că s-a întîmplat în 1989. Sistemul educațional înainte de Revoluție avea o finalitate clară și precisă: integrarea în producție a oamenilor. Organizarea claselor, clădirile școlilor, programa, manualele, activitățile de învățare, inclusiv perioadele de practică în producție, obligatorii la nivel de liceu, totul ducea într-o singură direcție: integrarea absolventului în câmpul muncii.”

Repercursiunile de care menționam anterior se întîlnesc acum, în modul în care atît profesorii, cît și elevii privesc cu deznădejde spre caietele goale, ce în mod normal erau pline cu lecții și exerciții.

Hibele sistemului educațional ies la iveală

România este nepregătită în fața învățămîntului online. Nimeni nu a știut „cu ce se mănîncă” pînă acum. În acest moment, „250.000 de elevi nu au acces la tehnologie”, conform unei declarații oferite de Ministrul Educaţiei, Monica Anisie, pentru Digi24. Lucrurile simple devin complicate atunci cînd elevii și profesorii nu beneficiază de echipamentul necesar pentru a participa la cursurile online.

După constatarea problemelor de mai sus, deputatul PSD, Roxana Mînzatu, a declarat faptul că s-a răspuns solicitării Consiliului Național al Elevilor de a pune urgent pe agenda Parlamentului această nevoie și speră ca inițiativa să fie aplicată cît mai curînd. Prin acest proiect se vrea dotarea cu echipament necesar desfășurării orelor online a elevilor și profesorilor dezavantajați din punct de vedere financiar.

Votarea acestui proiect de lege pare să aducă sistemul educațional românesc pe o linie dreaptă. Dar cum o problemă naște totodată alte probleme, au apărut nedumeriri legate de modul cum funcționează echipamentul pentru cursurile online. Foarte mulți elevi și profesori din România care nu utilizează tehnologia în mod normal sau care nu au acces la ea au probleme în a manevra aceste dispozitive. „Dacă vrei să ajuţi copiii din medii defavorizate, nu poţi să le dai un laptop şi să te aştepţi să se descurce. Nu le poţi spune: «Mâine începi teleşcoala, ne vedem pe internet». Pur şi simplu, pentru că nu au avut pe cineva care să le spună: e important să mergi la şcoală, e important să înveţi, să-ţi faci temele la timp. Ei au nevoie atât de cineva care să le spună cum să facă ecuaţii, cît şi de cineva care să-i încurajeze”, a declarat Anca Sandu, coordonatorul voluntarilor Casa Buna pentru Recorder.

Cu toate acestea, se pare că terminarea cu brio a acestui an școlar nu reprezintă o urgență pentru Ministerul Educației, acesta fiind mai degrabă axat să rezolve problema lipsurilor de materiale abia pentru la toamnă, în cazul în care epidemiologii vor anunța un nou focar de COVID-19. Conform Digi24, „Ministerul își propune ca până în septembrie să asigure tablete sau laptopuri pentru elevii care nu au acces la astfel de dispozitive, în timp ce profesorii vor participa la cursuri de formare profesională după încheierea anului școlar”.

Avem internet, avem și probleme

Cu toate acestea, nici în rîndul celor care beneficiază de acces la internet și platforme de e-learning situația nu este mai roz. Trecerea de la învățămîntul clasic la cel online le pune tinerilor multe semne de întrebare. Plîngerile vin atît din partea liceenilor, cît și de la studenți.

Dacă liceenii sînt abătuți pe faptul că au prea puține ore de pregătire pentru Bacalaureat, studenții se tem de sesiunea online. Deși cursurile online ar trebui să ne ajute să terminăm acest an școlar fără a avea lacune, în realitate, situația este cu totul alta. Iar cele mai multe probleme sînt reprezentate de modul în care are loc ora. Lipsa semnalului, zgomotele de fundal sau suprapopularea platformelor online sînt doar cîteva dintre impedimentele semnalate de către studenți. De asemenea, există și incidente neprevăzute ce pot duce la o lipsă involuntară de la cursul online, cum ar fi o defecțiune la calculator sau pana de curent din momentul orei.

Un alt factor care duce la eșecul școlii online este reprezentat de interacțiunea dintre elevi și profesor. În mod normal, profesorul explică lecția și detaliază, în timp ce elevii ascultă, notează și asimilează informația proaspăt primită. Mediul online pune la încercare această comunicare, întrucît profesorii nu-i pot ține sub observație pe tineri, mai ales dacă aceștia au găsit ceva mai bun de făcut între timp. Cu alte cuvinte, sînt situații în care profesorul deviază de la subiect și în acest mod, îi determină pe elevi să părăsească platformele folosite la cursurile online și să devină autodidacți. Totuși, prezența și explicațiile unui profesor sînt un real ajutor pentru tineri.

Dacă nu au loc orele online, profesorii preferă să trimită materia în format electronic – o altă provocare pentru elevi. Cursurile trimise acasă sînt greu de parcurs în fața unui monitor, iar imprimanta nu există în toate gospodăriile.

Conform unui sondaj realizat de UNICEF, din cei 2400 de tineri și copii participanți, 28% au declarat faptul că nu reușesc să mențină o comunicare activă cu diriginții sau comunicarea nici nu există. Pentru 13% din participanți orele online sînt total inexistente. Tot prin acest studiu, a ieșit la iveală faptul că 36% din elevi ar dori să beneficieze de ore prin care să li se explice modul de utilizare a platformelor online.

Viitorul incert ne pîndește

Sistemul educațional românesc ne oferă atît de multe prin școala, liceul sau facultatea aleasă. Dar, totodată, ne face să pierdem foarte mult timp petrecut în fața laptopului / calculatorului fără a reține ceva. De foarte multe ori, școala online nu înseamnă altceva decît irosirea timpului, aprofundarea unor subiecte irelevante, care conduc treptat la pierderea esențialului de care tinerii au atît de mare nevoie.

Un scenariu pozitiv în acest caz ar fi ca nimeni să nu fie afectat din punct de vedere educațional, iar cursurile online să se desfășoare fără probleme. Profesorii să-și susțină orele, iar elevii și studenții să fie atenți și activi la cursuri pentru a acumula toate informațiile de care au nevoie.

Dar sîntem în România, țara care în aproape trei luni de zile de la depistarea primului pacient purtător de COVID-19 a trecut de o mie de decese, țara în care nu doar sistemul medical e vulnerabil, ci și cel educațional.

Pandemia de coronavirus ne testează pe fiecare în parte. Este o perioadă de tranzit, o etapă marcantă care scoate la iveală hibele sistemului educațional românesc. Până la găsirea altor soluții mai eficiente, școala online este singura variantă pentru a duce la final acest an școlar. Învățămîntul digital, desfășurat doar în teorie cu succes, rămîne în continuare un factor de stres și de multe ori o pierdere de timp pentru elevi, care adesea aleg să dea „close” școlii online.

Sursă foto: ebihoreanul.ro