Astazi, cind toate colegele tale de camera dorm, pentru ca au zi libera, tu te-ai gasit sa te trezesti de la ora opt ca sa te faci frumoasa. Iti arunci niste apa rece intre ochi, ca sa te trezesti mai repede, ca n-ai voie sa lipsesti. Umbli pe virful degetelor prin camera, mai dai jos un vraf de carti in timp ce cautai rimelul. Te faci frumoasa, de parca ai avea 16 ani si ai merge la prima intilnire. Astazi imbraci o rochie, astazi nu e zi de blugi, trening si par strins la spate. Azi e ziua Romaniei. Iesi pe hol si iti faci vint spre iesire, lasind o urma abia simtita de parfum in urma ta. Te grabesti, dar te mai opresti o clipa la oglinda, iti mai aranjezi o suvita de par, pentru ca ai asteptat atita timp… La tine acasa, de 1 decembrie, te duceai la scoala. Abia prin clasa a cincea, dintr-o carte de istorie, ti-ai dat seama de ce se aduna lume la tine acasa seara de 1 decembrie: tata scotea vin, mama facea sarmale.

In rest, nicaieri nimic: nici la scoala, nici in oras, nici la tara. Cind ai crescut mai mare, ai inceput sa-ti pui intrebari, la care nu se gasea nimeni sa-ti raspunda. Doar unicul post de televiziune din Bucuresti care mai ajungea peste Prut la vremea aceea. Acum alergi grabita spre locul unde se aduna toti cei care vor sti sa-ti intoarca zimbetul cu o privire intelegatoare. Ti-ai lasat acasa toate celelalte masti: azi nu esti nici jurnalist, nici student, nici colega, nici iubita. Astazi nu doar esti roman, astazi poti sa spui ca esti roman fara ca sa-ti reproseze nimeni nimic. Ai asteptat 19 ani sa ajungi aici, fugi si sarbatoreste. Bunicii tai ar fi mindri de tine.

Anastasia Condruc