Dacă ai ocazia să vii în Vaslui, iată cîteva lucruri pe care ar trebui să le știi ca să „supraviețuiești” vizitei tale. Din experiența mea de vasluiancă, fiecare zonă are caracteristicele sale, astfel încît citește acest „ghid” să știi la ce să te aștepți.

Locul unde ajunge trenul

Gara sau, cum îmi place mie să-i spun, micul Las Vegas este o zonă în care, la fiecare două magazine, găsești o sală de jocuri de noroc. Noaptea, dacă nu ești de-al locului, s-ar putea să te ia un mic fior pe șira spinării. De la bețivi care se țin de bar pînă tîrziu, la celebra babă care strigă de pe balcon: „Andreeeei! Treci acasăăă!” (de pe vremea lu’ mama și încă nu s-a oprit), zona Gării e un fel de test de anduranță. Dacă n-ai cunoștințe sau conexiuni, ai toate șansele să intri pe „lista neagră”  înainte să apuci să spui „Hai că nu e chiar așa rău…”.

Traian

Deși numele te duce cu gîndul la marele împărat roman, realitatea te lovește rapid: Traian e doar un cartier mic din Vaslui, plin de personalitate. Dacă zona Gării ți s-a părut interesantă, gîndește-te la Traian ca la versiunea turbo cu totul dus la extrem. Nu e deloc ieșit din comun să ieși liniștit după o pîine și să te trezești în mijlocul unei nunți cu lăutari care cîntă sau, dimpotrivă, într-o bătaie cu bîte, topoare și alte „accesorii tradiționale”. E un loc unde nu știi niciodată ce urmează, dar știi sigur că nu o să te plictisești. Traian mai are și o latură pașnică. Este locul preferat al pensionarilor, pentru că aici se află Piața Agroalimentară a.k.a sanctuarul bunicilor în căutare de „alimente adevărate”, cu marfă „ca pe vremuri”. Ziua, cartierul se transformă într-un spațiu de socializare plin de bîrfă de calitate și cîntăriri strategice la legume; seara, același loc pare să devină ringul final din Mortal Kombat, varianta moldovenească.

Centru

Am ajuns și în mult-lăudatul Centru, supranumit de unii „cea mai bună zonă din Vaslui”. Ce-i drept, lucrurile nu mai sînt chiar înfricoșătoare aici, dar asta nu înseamnă că intensitatea scade. În Centru găsești toate punctele de referință: statuia lui Ștefan cel Mare, celebrele parcuri Secu, Piața Centrală, pe Ciupete, domnu’ cu acordeonul și pe nenea cu baloanele. E o galerie vie de personaje de neuitat. Crezi că urmează o plimbare liniștită? Gîndește-te mai bine. Ciupete poate apărea de nicăieri, rotindu-și un lanț în mînă ca un cowboy și cu nonșalanță îți aruncă întrebarea clasică: „1 leu?” . Dacă te aventurezi pe o bancă, hotărît să bei un suc în liniște, ești întîmpinat de domnu’ cu acordeonul, gata să-ți cînte ceva „din suflet” în schimbul a 5 lei. Atmosfera generală e un amestec interesant: tineri cu peturi de bere și boxe portabile iar mai încolo, la umbra copacilor, pensionarii care joacă șah cu seriozitatea unor campioni olimpici. Pe scurt, e o zonă sigură, dar intensă, un fel de all-inclusive al orașului Vaslui.

Cartier

Da, există un cartier în Vaslui care se numește… Cartier. Sau cel puțin așa îi spun localnicii, pentru că alt nume oficial n-a avut sau a dispărut în timp, nimeni nu știe exact. Aici găsești Copoul, un parc mare și frumos, înconjurat de blocuri gri și mohorîte. Pe vremuri, la intrarea în Cartier, era o fabrică abandonată, un loc popular printre adolescenții de 14 ani care se duceau să se sărute pe ascuns printre ruine. Tot acolo iarna se adăposteau oamenii străzii ca să scape de frig. Acum fabrica a dispărut și în locul ei e un Lidl uriaș, unde poți să te oprești să-ți iei o merdenea dacă ți-e foame. Nu prea ai multe de făcut în Cartier, dar atmosfera e cumva asemănătoare cu cea de la gară: liniștită, dar cu un aer aparte, ca și cum ceva s-ar putea întîmpla oricînd. 

Cam asta e Vasluiul: un oraș mic, dar cu povești mari. Fiecare zonă vine cu regulile ei, personajele ei și testele ei de răbdare. Dacă te descurci prin ele, poți spune că ești pregătit pentru orice. Pînă atunci, ține minte: nu vorbi cu Ciupete, nu te uita urît în gară și ia-ți merdenea la pachet. Spor la supraviețuire!

Sursă foto: www.europafm.ro