Afară e vară, păsările ciripesc, iar studenții… plîng. E acel moment sacru al anului universitar cînd bibliotecile devin neîncăpătoare, automatele de cafea se închină a treia oară pe zi și cuvintele „colocviu”, „examen” și „restanță” își găsesc sensul lor deplin. Da, începe sesiunea, acel festival al stresului, cofeinei și miracolelor academice.

Pentru cei neinițiați, sesiunea e ca o olimpiadă a supraviețuirii intelectuale. Doar că în loc de medalii primești note și în loc de antrenori ai profesori care îți spun calm: „Subiectele sînt simple, dacă ai fost atent la curs”. Iar tu te întrebi, ușor transfigurat: „Ce e ăla curs?”

De fapt, odată cu sesiunea, începe și cea mai activă perioadă spirituală din viața studentului. Nu există moment mai profund de apropiere de divinitate decît acela cînd deschizi o carte pentru prima oară la 3 dimineața, cu 7 ore înainte de examen, și spui: „Doamne, fă o minune, să le învăț pe toate azi!” Da, în timpul sesiunii, pînă și cel mai sceptic student devine brusc teolog: aprinde lumînări virtuale, își face cruce la fiecare capitol și repetă mantre precum „Poate nu pică asta… poate nu pică asta…”

Rugăciunile studențești sunt simple și sincere:
„Tatăl nostru care ești la catedră,
Sfințească-se subiectul Tău,
Facă-se voia mea,
Precum la oral, așa și la scris.
Dă-ne nouă azi nota noastră cea de trecere
Și ne iartă absențele noastre,
Precum și noi iertăm colegii care nu ne-au dat cursurile.”

Printre foi de curs și prezentări PowerPoint scrise într-o limbă moartă, studentul redescoperă sensul cuvintelor „procrastinare” și „panică organizată”. Există, desigur, mai multe tipuri de abordări: studentul harnic – o specie rară, considerată mitologică de ceilalți, care are notițe, face scheme și știe cînd e examenul; studentul optimist – învață două subiecte din zece și se bazează pe „norocul prostului”; studentul credincios – nu a învățat nimic, dar știe toate slujbele; studentul filozof – nu învață, dar îți explică profund de ce nu are sens viața în sesiune.

Sesiunea e o călătorie spirituală. La început ai speranță. La mijloc te întrebi dacă ești făcut pentru asta. Iar la final, promiți solemn că la vară vei învăța din timp. (Spoiler alert: nu o vei face.)

Dar, pînă una alta, spor la învățat! Și, dacă nu știi, scrie frumos. Iar dacă nici frumos nu scrii… eh, mai e și în toamnă o sesiune.