Nu-mi pun bazele in inlocuirea lui 1 cu 2 din coada anului ca mi se va schimba existenta in asa hal de nu o sa ma mai recunosc nici cu buletinul in mana. Nu am in plan nicio renuntare de viciu, nicio vila all inclusive, ci doar cateva doleante de bun simt si cateva capricii.

Imi doresc ca in prima plimbare pe Copou in 2012, sa ajunga tramvaiul pana in Targusor si sa adune toti  infriguratii din statia cu asfaltul spart. Sa incapa toata lumea, fara imbranceli si sa ne leganam asa, pe sinele noi pana la Universitate sau chiar pana in Tudor, fara sa facem escala la Triumf.

As mai vrea ca in locul plasmei cu destinatie necunoscuta, atarnata la parterul caminului, sa rasara o plita noua la etajul  nostru, sa nu ne mai facem  cartofii prajiti la bricheta.

Daca sansele sa-mi iau casa la Sibiu sunt mici, as vrea macar sa zburd pe drumurile patriei, cat mai departe de  jegul de pe litoral si cat mai in inima Ardealului.

Vreau sa-mi iau un caine mare, tandru si destept si sa ma angajez. Si partea cu adevarat interesanta la aceste randuri e ca nimic nu se va schimba ca prin miracol la numaratoarea inversa.

Georgiana Asiminii