S-a intamplat intr-o fractiune de secunda si la fel de repede a ingramadit la un loc sute de perechi de ochi curiosi, gata sa faca zoom pe tragedie. Accidentul de tramvai, care a sfartecat vieti si masini la un loc, fie dintr-o „eroare umana”, fie din cauza unei „defectiuni tehnice”, a adunat zeci de mii de accesari online si a fost destrabalat in imagini si filme de un cinism pur, dar aducator de profit. Inca un subiect bun de breaking news, inca o deschidere de prima pagina banoasa, pentru care merita sa astepti targile in fata spitalului.

E o intamplare care da o palma si poate trage la raspundere, pe care o numim, in functie de public, impact sau indecenta, „carnagiu”, „dezastru”, „accident deosebit de grav”. Asa ceva nu se intampla in fiecare zi si, oricat de morbid ar fi, supradoza de curiozitate si senzational pe care lasam sa ne-o injecteze zilnic stirile de la ora cinci ne pune sangele in miscare, ne trage mai aproape, uneori chiar ne face victime colaterale si nu ne lasa sa plecam mai departe. „Pai cum, eram aici chiar cand s-a intamplat! Cred ca multi raniti nu mai au nici o sansa, e un accident teribil.” Si daca ne gandim macar ca timpul sau imprejurarile ne-ar fi aruncat pe noi in rolul principal, in calea tramvaiului fara stapan, scuipam de trei ori in san, a „duca-se pe psutii”, o data in plus pe haina apretata a autoritatilor publice si ridicam ochii spre cer a multumire, pentru ca apoi sa ne imbulzimm mai in fata, sa nu pierdem nici o pata de pe trotuar, nici o bucata de tija contorsionata.

Ne ingrozim si ne crispam a „Doamne fereste!”, insa profitam de situatie si mergem pe mijlocul strazii, ca in zi de carnaval si sarbatoare, facem poze deocheate si nu ne mai sinchisim de reguli si interdictii. Cine mai e atent acum sa vada ca robusta statuie a celor trei prieteni impietriti in fata Bibliotecii Central Universitare a luat chip, brate si picioare de om si s-a schimbat intr-un forfot viu, care sfideaza parca nefiinta aruncata la cativa pasi.
Abstract. Nenorocirea se vede mai bine din poalele Veronicai Micle.

Elena Gherasim