De la reclame impotriva taierii copacilor, in care ursul se razbuna pe padurar culcindu-se cu sotia lui, pina la reclamele la „Durex”, in care partenerul de viata este un Superman, „Noaptea devoratorilor de publicitate” a avut de toate pentru toti, fie ca erau misogini sau misandre, fie ca erau sensibili sau putin masochisti. In seara de 14 spre 15 noiembrie, la Casa de Cultura a Sindicatelor din Iasi, timp de aproape cinci ore, „publivorii” au privit ecranul pe care s-au prezentat, fugitiv, reclame de pe tot globul.

Sa curga reclamele!

Sala Casei de Cultura a Sindicatelor era aproape plina si multi urmau sa soseasca, de parca un nevazut fochist azvirlea cu hirletul carbuni intr-un imens cuptor. Grupurile venite se uitau rapid peste incapere, incercind sa zareasca un rind pe care s-ar putea aseza cu totii.

Dupa program, a urcat pe scena trupa „Deko”. Doua poante reusite, trei pe care ar fi trebuit sa le pastreze pentru sine, si cele cinci ore la care visasem de o saptamina aveau sa inceapa. Dar, inainte de asta, reclame la partenerii media. Unii din sala incepusera, deja, sa rida, crezind ca a inceput „show”-ul.

Dupa binevenitele reclame, care au deschis apetitul acestor din urma oameni, pe ecranul din fata apar, in sfirsit, reclamele asteptate, care incep sa curga, fara incetare.

Serviciul de Paza si Securitate din Geneva si-a facut reclama intr-un stil modern, pe ritmuri de hip-hop. Imbracati in uniforme, membrii echipei au cintat, au dansat si au format numarul de telefon al sectiei. Ba chiar si-au ales si o mascota, intruchipata intr-un tinar cu tricou pina la buric si sort pe spatele caruia se aflau inscriptionate cifrele respective, „188”. Nu acelasi stil l-a adoptat „The Crime Channel”, care a prezentat un crocodil ce se plimba prin padurice, omorind in cel mai macabru stil veverite si iepurasi si care privea, apoi, naiv spre camera de filmat. Morala: „Daca am face un canal TV pentru copii, asa ar arata!”

Locul si reclama

La nici o ora de la inceperea noptii albe, reclamele se opresc. Lumina se aprinde in sala si un barbat vocifereaza. Isi vrea fie locurile pe care le platise pentru el si familia sa, fie banii inapoi. Deja gardienii i-au incercuit. Persoanele care s-au asezat in zona respectiva, ca si multe altele din noaptea aceea, isi luasera bilete de la Casa de Cultura a Sindicatelor, numai ca acestea nu au inclus si alegerea unui loc. Astfel, oamenii s-au asezat unde le-a dictat bunul simt sa stea. De vina a fost vinzarea biletelor in trei puncte diferite, la doua dintre acestea biletul incluzind si un numar de loc. Pina la urma, tatalui i se ofera locuri linga cele pe care le platise, iar seara merge inainte.

De gustibus…

Unanim auzit a fost oftatul publicului la o reclama la o Skoda Fabia facuta din dulciuri. Foi de prajituri printre care tronau doua tipuri de creme si zahar ars au intarit convingerea ca „The new Fabia is full of lovely stuff”. Nu la fel de apreciata a fost o reclama tot la o masina, de data aceasta Mercedes Benz, care avea o grafica exceptionala, intrupata in doi nori-zei care incearca sa il prinda in ploaie pe soferul cu masina decapotabila.

Ceea ce a impresionat insii din sala a fost publicitatea care condamna razboiul si frica oamenilor de a contacta HIV/SIDA prin atingere. Ultima a avut un spot publicitar cu un tinar care tine o pancarta pe care scrie: „Free Hugs” si reuseste, intr-un sfirsit, sa dea si altora copii ale mesajului. Bineinteles, nici „The Best of Sex Advertisement” nu a lasat lumea indiferenta. Un cuplu se saruta cu foc, in fata, pe gemetele a doua personaje din reclama, in timp ce in spate, fetele chicoteau iar baietii aplaudau cu frenezie.

In cele din urma, daca ar fi sa nominalizam tarile care si-au expus produsele de publicitate la o taraba in tirgul Iasi, Franta ar cistiga, cu siguranta, pentru umorul fin, pentru poantele subtile si pline de culoare care se ascundeau in reclame. Locul al doilea l-ar lua Rusia, dar doar din cauza ca nu as da locul Chinei. Nu am inteles umorul acestora din urma. In plus, in unele reclame se ascundea aceeasi naivitate pe care o vedeam in animee-urile copilariei. Rusia a avut un umor….rus, mare si brut ca Ivan. Dar, deschizindu-si si ea „turbinca”, nu a avut multe reclame care sa faca publicul sa rida si sa aplaude.

La a treisprezecea editie a „Noptii devoratorilor de publicitate”, peste 400 de spoturi din peste 30 de tari au tintuit devoratorii pe scaune timp de mai mult de cinci ore. Ideea prezentarii reclamelor intr-un festival numai al lor a aparut in Franta, de acolo ideea migrind in 160 de orase din 47 de tari, ca Japonia, Rusia, Mongolia sau Irak. Turneul national a facut Iasul a cincea locatie din cele 14 alese. Dupa mesajul: „Aceasta nu este o reclama. Repetam, acesta nu este un anunt publicitar. Este o provocare”, seara de 14 spre 15 noiembrie nu a insemnat numai amuzament, ci si culturalizare, deschiderea ochilor la ce e nou si inteligent, proaspat, precum raspunsul la intrebarea „De ce nu vezi niciodata un Wolkswagen intr-un film de groaza?”

Dana-Gabriela Radu