Duminica Tomei se celebrează în prima duminică de după Paște și simbolizează momentul în care Apostolul Toma atinge rănile Mîntuitorului și crede în Înviere. Cei mai mulți dintre noi, însă, nu știu semnificația momentului. Ziua respectivă este dedicată bisericii și statului în cimitir în așteptarea preotului. Toți cei care nu au venit tot anul la biserică, par că azi și-au amintit adresa.

La biserica ce poartă hramul Înălțarea Sfintei Cruci din Dumbrava Rosie, județul Neamt, colivele celor matinali sînt înghesuite în sala de praznice, iar cele ale întîrziaților pe o masă din pridvor. Pentru cei ce nu au apucat să ia micul dejun, toată pasca, cozonacul și ouăle din coșurile de nuiele sau din platourile metalice sau din plastic, sînt foarte tentante.

Mie, personal, mi s-au scurs ochii în vreo cîteva recipiente. Nici pasca nu mai e ce-a fost, acum arată tot mai mult a prăjitură sofisticată și începe să nu mai conțină brînză. Ouăle nu mai sînt nici ele doar roșii. La terminarea slujbei, unii înșfacă grăbiți o bucată de pască și o mănîncă în drum spre cimitir. Cei mai norocoși își găsesc un loc într-o mașină, restul merg la pas.

În cimitir, pînă la sosirea preotului, lumea își găsește diferite preocupări. Unii mai retușează scrisul de pe monumente, alții se odihnesc pe scăunelul adus de acasă sau chiar pe temelia unui mormînt. Este momentul în care, fie că vrei sau nu, întîlnești toate rudele știute și neștiute, care au chef de vorbă și care îți povestesc toată viața lor din ultima perioadă. După ce preotul își termină misiunea, e timpul ca purtătorii de sacoșe să vină și să golească coșurile cu pomană. Stau și mă întreb cîți ficați are fiecare dintre ei. De la atîtea ouă sigur vor apărea cazuri noi de hepatită.