Vineri, 20 martie a.c., în Aula „Emil Palade” a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași (UMF), a avut loc dezbaterea publică „Embrionul-persoană umană sau produs de concepţie”. Organizat în cadrul seriei de manifestaţii ce au loc în Săptămîna pentru viaţă 2015 – „Fiecare viaţă este un dar”, evenimentul a fost centrat în jurul întrebării „Tu ştii cînd începe viaţa?”. Aducînd în discuţie propria experienţă, invitaţii au încercat să aducă explicaţii din mai multe perspective, respectiv psihologică, teologică, medicală şi ştiinţifică.

Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, şi-a început intervenţia precizînd faptul că viaţa a început de miliarde de ani, neexistînd o metodă obiectivă pentru a demonstra în ce an a apărut. Mulţi oameni definesc o persoană umană prin autonomie: pot sau nu să dispun. Însă acest concept vine într-o contradicţie totală cu ceea ce înseamnă viaţă şi mai ales viaţa umană întrucît duce la concluzia că nu numai embrionul nu este viaţă umană ci şi o persoană care nu are capacitatea de autoconducţie. Dacă ne referim la dreptul la viaţă, embrionul este o persoană umană pentru că are viaţă, are potenţialitatea de a se dezvolta ulterior şi nu este o simplă colonie de celule.

După unii, chiar şi la naştere, copilul nu poate fi considerat fiinţă umană decît după 28 de zile. La fel se întîmplă şi în cazul embrionului, părerile fiind împărţite. Astfel, se consideră că acesta ar prinde viaţă în momentul concepţiei sau atunci cînd începe să-i bată inima ori odată cu dezvoltarea creierului. „Eu consider că orice om are dreptul la viaţă, indiferent de calitatea vieţii lui. Pentru că fiecare percepe într-un anumit fel calitatea vieţii. Nu trebuie să ne gîndim că dacă avem dreptul la viaţă acesta depinde de dimensiunile noastre”, a spus prof. univ. dr. Maria Stamatin, directorul medical al Maternităţii „Cuza Vodă” din Iaşi. Aceasta a mai arătat faptul că neonatologii salvează copii de 400 – 500 de grame ce ulterior au sechele neurologice. „Te întrebi, ca pediatru, dacă ai greşit continuînd cu suportul vital al acestor copii. Dar îmi răspund: cine sînt eu să decid asupra vieţii şi asupra morţii? Cine sînt eu să decid cînd fac o întrerupere de sarcină? În perioada precoce a sarcinii este mai puţin păcătoasă decît în perioada tardivă?”, a mai adăugat Maria Stamatin.

„Dacă am aborda această temă în calitate de părinţi, ar avea alt ecou în sufletele noastre”, a mărturist pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa, prorector pentru strategie, dezvoltare instituţională şi managementul calităţii al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Din punct de vedere teologic, în toate rugăciunile bisericii se vorbeşte de copilul născut sau de copilul nenăscut. „Dacă însumăm în mod liber credinţa în eternitatea iubirii lui Dumnezeu, atunci viaţa noastră este darul lui Dumnezeu. Sîntem responsabili pentru ea, trebuie să o respectăm”. Părintele a vorbit despre noţiunea de paternitate responsabilă, referindu-se la faptul că oamenii răspund în faţa lui Dumnezeu pentru darul pe care l-au primit. Astfel, Biserica are o părere diferită în ceea ce priveşte persoana, părere care nu se bazează pe autonomie ci pe faptul că fiecare om este „icoană” sau „chip al lui Dumnezeu” şi are o „valoare infinită”.

Poveşti de viaţă

În continuarea evenimentului, invitaţii au împărtăşit cu participanţii poveştile unor familii şi alegerile pe care acestea le-au făcut. Conf. univ. dr. Ovidiu Gavrilovici a povestit despre o pacientă care, pentru a-şi susţine economic familia, a devenit mamă purtătoare. „Ea singură se întreba dacă este legal sau nu, este secret tabu sau poate fi împărtăşit orişicui, oare este copilul meu sau nu?“.

Prov. univ. dr. Maria Stamatin a menţionat cazul unei mame al cărei copil a fost diagnosticat cu Sindromul Down şi care, după tratamente, şi-a revenit şi duce o viaţă normală. Au existat însă şi situaţii neplăcute, cînd s-au născut copii cu sechele neurologice pe termen lung. „De cîte ori mergeam la ei, încercam să îi încurajez şi să le explic că, de fapt, este copilul lor, că are nevoi speciale şi cît este de important să-i oferi ceva. Copilul acela, chiar dacă zîmbea foarte rar, acel zîmbet însemna pentru familia lui foarte mult”.

S-a adus în discuţie trauma prin care trec mamele care avortează, aceasta putînd duce, mai apoi, la senilitate. Dacă avortul se realizează la vîrste fragede, mai tîrziu, cînd îşi doresc un copil, femeile apelează, de multe ori, la fertilizarea in vitro. De aici apare şi întrebarea dacă este cu adevărat fiinţă umană cea care se naşte din eprubetă. „Noi, pediatrii, ne gîndim, în primul rînd, să nu facem rău copiilor, să nu le producem durere. Toate procedurile pentru menţinerea în viaţă sînt dureroase iar copilul rămîne cu asta multă vreme şi cînd vede un halat alb fuge istant”, a spus Maria Stamatin.

Medicina s-a dezvoltat mergîndu-se pe principiul că tot ce este posibil din punct de vedere ştiinţific este acceptabil moral. Astfel, secolul XX a fost cel mai crud din întreaga evoluţie a omenirii, întrucît atunci au existat lagărele naziste, comuniste şi experimentele pe om.

În cadrul dezbaterii, s-a specificat faptul că orice fiinţă umană este dihotomizată, creată şi autocreată prin evoluţia genetică. De aceea există un liber arbitru. Majoritatea conceptelor filosofice spun că omul este o fiinţă eternă, are o viaţă scurtă, după care se perfecţionează în altă existenţă. „Dacă acceptăm că embrionul nu este doar o colecţie de celule, întrebarea se pune astfel: cum pot eu să dispun de viaţa lui? Fiecare trebuie să-şi găsească un răspuns propriu la aceste întrebări. Se pot da reguli dar acestea sînt formale şi nu conduc decît la relativism. Eu nu aş accepta să dispun de viaţa altuia, chiar dacă are malformaţii, pentru că mă pot înşela”, a precizat Vasile Astărăstoae.

Acesta a prezentat, mai apoi, situaţia a doi studenţi străini al căror copil s-a născut cu o malformaţie gravă iar medicii nu îi dădeau mult timp de trăit. Din acest motiv, cei doi părinţi au decis să vină în Iaşi pentru a studia medicina şi în felul acesta să-şi ajute propriul copil. „Fiecare zi în plus pe care o cîştigă pentru copilul lor le dă acest sentiment de bucurie”, a conchis Vasile Astărăstoae.

Prin acest eveniment, ONG-urile implicate şi-au dorit să aducă în discuţie anumite situaţii care consideră că necesită clarificare, să faciliteze dialogul între publicul larg şi specialişti din diverse domenii şi să găsească soluţii la problemele sesizate de participanţi.