Cîteva sute de localnici s-au adunat în centrul satului Doroțcaia, de pe malul stîng al Nistrului. Un bărbat corpolent le vorbește agresiv, amestecînd cuvinte românești și rusești. „Lasă ei să stea cu ai lor! Evrojopa (jopa în trad. fund), nu Europa!”. Tăcerea mulțimii se sparge în aplauze și exclamații afirmative. Un alt localnic arată cu degetul, batjocoritor, spre drapelul Republicii Moldova; cîteva femei cu baticuri pestrițe pe creștete strigă „Doloi (trad. jos) Moldova!”. Satul Doroțcaia, aflat sub jurisdicția autorităților de la Chișinău, cere desfășurarea unui referendum în urma căruia localitatea ar deveni parte a Transnistriei.

În astfel de condiții, declarațiile europarlamentarului Norica Nicolai nu mai par atît de iresponsabile sau lipsite de inteligență în politica externă, cum le-a catalogat oponentul său PDL, Monica Macovei. Liderul listei PNL la europarlamentare a declarat cu cîteva zile în urmă că Ucraina se va destrăma, Moldova poate fi salvată doar fără Transnistria, iar România are muniție pentru doar opt ore de război. Destinul Ucrainei, prognozat de Norica Nicolai, nu provoacă surprindere, pentru că vine mînă în mînă cu aspirațiile imperialiste pe care le are președintele rus.

Cei 22 de ani de ură

Transnistria, spre care tinde satul Doroțcaia, e un teritoriu pierdut de facto de 22 de ani. Un anticariat ieftin care oferă pensii mai mari și gaze la preț redus pentru a-și putea manipula cetățenii. Iar datoriile le pune în cîrca statului moldovean, pentru că, de jure, Transnistria nu există. Dincolo de Nistru, Uniunea Sovietică nu s-a destrămat niciodată. Oamenii mai cred în măreția Federației Ruse, iar tinerii sînt crescuți într-un spirit antiromânesc. Locuitorii satului Doroțcaia, constrînși de sărăcie, manipulați și simțindu-se abandonați, s-au dezis de tot ce-i românesc. În regiunea separatistă transnistreană nu mai e loc de Vieru sau Suceveanu, nu se mai vorbește limba română. Europa e un monstru occidental, pe cînd Rusia e fratele cel mare. Ce nu înțeleg oamenii de peste Nistru e că trăiesc, pagină cu pagină, romanul lui Orwell.

Cei care merg împotriva curentului

Ideea europarlamentarului Norica Nicolai, salvarea Moldovei europene, ar fi fezabilă doar dacă n-ar exista în Transnistria peste o mie de elevi din ultimele opt școli cu predare în limba română. Însumînd profesorii și părinții, cel puțin trei mii de oameni se opun regimului transnistrean. Intimidați de autoritățile de la Tiraspol, copiii continuă să studieze în grafie latină, iar părinții nu renunță la valorile românești, cu toate că poziția de minoritar în Transnistria înseamnă marginalizare și pericole. Europarlamentul Norica Nicolai a afirmat că Moldova europeană trebuie salvată, însă guvernanții de la Chișinău sînt responsabili de oferirea unei soluții. În această ecuație, oficialii moldoveni sînt datori să le ofere celor trei mii de oameni șansa unui viitor european. Pentru rezistența de care dau dovadă, ei merită șansa unei repatrieri, posibilitatea unei alegeri.

Lupul, lup rămîne

Cele mai influente puteri ale lumii sînt implicate în rezolvarea conflictului transnistrean. În anul 2006 a fost stabilit formatul 5+2 în care Chișinăul și Tiraspolul reprezintă părți participante la conflict, UE și SUA au rol de observatori, OSCE își rezerva poziția de intermediar, iar Ucraina și… Rusia au calitate de țări garant. Analizînd aceasta componență, formatul 5 + 2 pare a fi o glumă de prost gust. Deși nu-i recunoaște oficial independența, Rusia susține regiunea separatistă de două decenii. În timp ce o lume întreagă avertizează că Transnistria ar putea fi următoarea țintă a statului rus cumva, acesta reușește să-și păstreze poziția de garant. Și în felul acesta, lupul rămîne de strajă în stîna de oi.