Folclorul îi amintește românului de propriile origini. De aceea, în decursul timpului, pasionații de domeniu au încercat conservarea acestuia în formele inițiale, necorupte de modernitate. La Iași, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad”, există o mînă de oameni ce se străduiesc să păstreze, nealterat, folclorul, de mai bine de 47 de ani. Sînt cei care au inițiat și mențin viu Ansamblu „Mugurelul”, cel mai longeviv ansamblu flocloric studențesc din România.

Povestea ansamblului începe cu aproape jumătate de secol în urmă, cînd cîțiva studenți de la USAMV Iași s-au hotărît să întemeieze un grup folcloric. „Eram student pe atunci. Am devenit coregraf de nevoie, pentru că ansamblul era al nostru și noi nu dispuneam de niciun ban. Ca să aducem un coregraf să ne instruiască, ne costa și nu aveam de unde să facem rost de bani”, povestește Cătălin Hilițanu, coregraful Ansamblului „ Mugurelul”. Acesta a început să îi coordoneze și să îi pregătească pe membrii ansamblului încă din 1974. De nevoie, a studiat dansul popular, s-a rugat de mulți coregrafi să îl învețe pași și suite de dansuri din zona Moldovei. Cel care l-a inițiat în arta coregrafiei a fost maestrul Viorel Vătămaniuc, de la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava. „Ușor, ușor am devenit coregraful colegilor mei. La început mai stîngaci, dar cu timpul m-am perfecționat”, spune Cătălin Hilițanu.
Inițial, numele ansamblului a fost „Mugurel de cîntec românesc”, dar mai apoi a dispărut sintagma de cîntec românesc. Cînd dansatorii intrau pe scenă, toți strigau: „Să vină Mugurelul!”, așa că s-au gîndit să scurteze numele.

O viață trăită pentru folclor

Deși de meserie doctor veterinar, Cătălin Hilițanu s-a îndrăgostit de folclor, a devenit coregraf și a valorificat toate amintirile din copilărie, precum și șansa de a cunoaște oameni bătrîni, care i-au povestit obiceiurile și datinile de pe plaiurile natale, moldovenești. „Am avut o predilecție încă de copil. Stăteam cu bunicii, cu bătrînii și îi întrebam despre viața lor – «Cum vă îmbrăcați?», «Ce mîncați?», «Cum dansați?» și le-am notat mai tîrziu, în culegeri”. Nu a știut că peste ani toate aceste detalii îi vor folosi. Obiceiurile la care a asistat, poveștile pe care le-a ascultat, l-au ajutat să reconstituie viața satului de odinioară.

Coregraful Cătălin Hilițanu

Azi spune că resimte această dragoste pentru folclor ca pe ceva înnăscut. „Deși provin dintr-o familie de profesori, bunicii mei și neam din neamul meu au fost țărani. Așadar, am avut un cult pentru țăranul român, de asta mi-am ales și profesia de medic veterinar, ca să lucrez cu țăranul. Am făcut Liceul «Negruzzi», iar cînd am avut centenarul liceului și s-a făcut manifestație mare, specifică acelei ocazii, eu eram în aproape toate formațiile: fanfară, teatru, dansuri, peste tot”. Acel spectacol a fost susținut la Teatrul Național din Iași, unde a fost remarcat de Radu Beligan, care l-a întrebat unde vrea să își continue studiile.Era nehotărît.L-a chemat la INATC, dar nu s-a dus. „Mi-a zis că am șanse, dar nu am putut. Eu trebuia să mă întorc în sat și m-am înturnat, metaforic vorbind”.

Cătălin Hilițanu și-a dedicat întreaga viață folclorului. Ce înseamnă, pentru el, Ansamblul „Mugurelul”? Îmi răspunde cu lacrimi în ochi că, dincolo de orice metaforă, Ansamblul este totul. Nu poate sta departe de sala de repetiții și nici de studenții săi dragi. Apoi adaugă, zîmbind: „Oricît de obosit aș fi, cînd ajung în fața sălii și deschid ușa, mă încarc cu energie, e de nedescris”.
Totuși, a exista un episod, în trecut, ce l-a privat de bucuria de a mai fi în fruntea ansamblului folcloric. „Am mai avut și o întrerupere de vreo câțiva ani, cînd am fost dat afară de la Ansamblu, din cauza unui incident cu Securitatea, pe care l-am avut într-un turneu în străinătate, în Grecia. Banii studenților au fost furați, iar eu am cerut drepturile acestora. M-au scos din joc”.


Renașterea Ansamblului

Peste ani, foștii dansatori din vechea generație au venit cu propunerea să se întrunească din nou, sub îndrumarea coregrafului Cătălin Hilițanu. Grație acestei initiative, astăzi Ansamblul numără peste 90 de membri: dansatori, dar și soliști vocali. Acesta are mai multe particularități. În primul rînd adună generații: părinți, copii și nepoți. O altă particularitate este reprezentată de faptul că, pe lîngă grupa de seniori și de studenți, începînd cu cel de-al doilea semestru universitar al acestui an, Ansamblul a mai format o grupă, de elevi, care vor fi viitori studenți ai USAMV Iași.

La începutul lunii mai, la USAMV a avut loc Festivalul folcloric internațional „Asta-i viața omului”, prilej cu care membrii ansamblului au pus în scenă spectacolul vieții, de la naștere și pînă la moarte, așa cum era văzut de către strămoșii noștri. „Ansamblul «Mugurelul» s-a tranformat acum. Noi am făcut în studenție «Asa-i viata omului», în care am avut trei momente a cîte 20 de minute: un moment se axa pe naștere și tot ce ține de obiceiurile de dinainte și de după naștere, un altul pe nuntă, iar cel din urmă pe apusul vieții, priveghiul. Acum au vrut seniorii să reluăm spectacolul, dar de data aceasta am pus în scenă toată viața spirituală a satului, absolut toate obiceiurile din trecut: obiceiuri înainte de naștere, venirea în rodin, botezul și scăldatul copilului, ursitoarele care îi prevesteau viitorul”, spune coregraful.

Ansamblul „Mugurelul” evoluînd în cadrul Festivalului „Așa-i viața omului”

Totul este transformat și integrat într-o poveste de către Cătălin Hilițanu. Acesta spune că nu poate vedea dansul popular neintegrat într-un context. Îi place să reconstituie lumea satului, purtîndu-i pe dansatori, dar și pe spectatori, în lumea veche a bunicilor noștri, la culesul viilor, la muncile cîmpului, la șezătoare, la hora satului, la uratul sătenilor de Anul Nou.

De la halate, la cămăși cu altiță

De cum s-au îmbrăcat în costumele populare, tinerii membrii ai Ansamblului „Mugurelul” se privesc diferit, se simt diferit. Se cîntăresc cu privirea din cap pînă în picioare, mirîndu-se de frumusețea portului popular, iar mai apoi se întreabă între ei: „Eii, cum îmi stă?”. Le stă bine, sunt frumoși și autentici. Universitatea le-a asigurat costume tradiționale noi, dar croite după modele autentice, găsite la Muzeul Etnografic al Moldovei.

Și prof. univ. dr. Gheorghe Savuța, decanul Facultății de Medicină Veterinară de la USAMV Iași, a dansat în ansamblu, iar de cînd a ajuns la conducerea universității l-a susținut și a creat condițiile necesare dezvoltării acestuia. „Am fost implicat ca student, și, ulterior, și în calitate de cadru didactic în activitațile organizatorice privind evoluția acestei formații artistice, care este una de suflet. Împreună cu colegi, absolvenți ai Universității noastre, foști membri ai ansamblului, am reusit să îl reabilităm, să îl repunem pe scenă, organizînd si susținînd spectacole, tematice, de mare succes, la care și noi, foștii membri, partcipăm activ. Am realizat și costume noi și alte accesorii necesare spectacolelor”, explică prof. Savuța.

Observ la dansatoarele din „Mugurelul” niște fuste pe care nu le-aș putea confunda cu catrințele moldovenești. Se potrivesc de minune cu bundițele și baticele galbene pe care le poartă. Explicația vine de la Cătălin Hilițanu, care pare o enciclopedie etnografică, știind rostul fiecărui simbol, articol vestimentar sau obicei. „Caracteristic pentru zona de șes și de deal, în Moldova, este fusta; catrința este specifică zonei de munte. Fustele roșii ale dansatoarelor sînt reprezentative pentru zona Iașului, mai exact acestea sînt din Miroslovești. Costumele sînt țesute de o femeie din satul Miroslovești.”

Frumoasele fuste ale costumelor de Miroslovești

La repetiție cu „domn´ doctor”

De dincolo de ușile masive ale Aulei Magna „Haralamb Vasiliu” răsună muzică, se aud bătăi în podea. Ritmul săltăreț te face să deschizi cît mai repede,
scoperi ce se întîmplă. Curioasă, intru. Scena sălii e plină de tineri. Lîngă ei, coregraful. Deși anii au trecut peste el, e încă vioi și se prinde în joc, arătîndu-le cum trebuie executat corect un anumit element coregrafic.

Ca în orice domeniu, munca depusă dă roade. Membrii ansamblului se întîlnesc zilnic, repetînd cîte două-trei ore. Dacă apare un spectacol, orele se dublează; la fel și efortul depus. Coregraful nu întîrzie niciodată și nu lipsește niciodată, punctualitatea fiind unul dintre punctele lui forte.

„Memorabile sînt repetițiile în care domnul coregraf ne încînta cu bancurile lui picante sau ne ținea morală pentru că nu veneam sau întîrziam la repetiții. Și emoțiile dinaintea spectacolelor… Nu pot uita nici deplasarea în Franța, numeroasele petreceri sau frișca ce ajungea pe fața fiecărui sărbătorit”, povestește Elena Focșa, membră a ansamblului.
Pentru aceasta „Mugurelul” a însemnat o a treia casa, prima fiind familia, iar cea de-a doua căminul studențesc. Încă de la reînființarea ansamblului, de cel puțin trei-patru ori pe săptămînă s-a întîlnit cu colegii, în Aula Universității, pentru repetiții, iar fiecare aniversare sau spectacol este o zi-sărbătoare pentru toți. Mărturisește că experiența ca membru al ansamblului a ajutat-o mult în dezvoltarea propriei personalități.

Cătălin Cosmin Mirică, student la USAMV Iași, s-a întîlnit cu dansul popular încă de mic, de cînd tatăl său îl lua cu el la orice petrecere unde se dansa pe muzică populară. De la el a învăţat să asculte ritmul, să facă primii paşi. E din Galaţi, judeţ ce nu mai păstrează atît de multă tradiţie, dansuri consacrate, ci aceleaşi hore şi sîrbe pe care le ştiu mai toți, numite generic dansuri moldoveneşti. Cum a aflat de „Mugurelul” nu a ezitat şi a participat încă de la prima întrunire, în anul I de facultate. Pe atunci, Ansamblul era sub atenţia unui alt coregraf, Gheorghe Ștefan Neagu, care a renunţat mai apoi să-l coordoneze, din cauza unor probleme de sănătate. La insistenţele decanului Gheorghe Savuţa, Cătălin Hiliţanu a revenit la Universitate, în calitate de coregraf.

„Am pornit pe acest drum în acelaşi timp cu venirea domnului doctor, cum îl alintăm noi. 50% dintre dansatori erau din ansamblul vechi, să spun aşa, iar restul eram tineri, dornici să dansăm. Împreună am învăţat primele dansuri, primele strigături. Repetiţiile erau în fiecare seară, de la ora 20.00. Astfel am reuşit să legăm prima suită de dansuri, o suită cu dansuri din zona Vasluiului, urmînd apoi Suita Hârlăului, Iaşului, pe care le dansăm şi astăzi, cu mici modificări. Îmi place tradiţia, îmi place dansul popular şi mă pricep chiar foarte bine. În momentul acesta, eu sunt mîna dreaptă a domnului coregraf, cunosc toţi paşii, toate strigăturile, pentru că am depus mult efort în aceşti trei ani”, spune Cătălin Cosmin Mirică.

Începînd de anul acesta, Cătălin este reprezentatul ansamblului în relaţia cu Universitatea şi cu alte persoane, se ocupă de recuzită, de costumele populare, de publicitate şi de buna funcţionare a activităţii ansamblului. Îmi spune că nu este greu, trebuie să ai ambiţie, să dai dovadă de punctualitate şi chef de joc. „Cînd îmbrac portul popular, pot să dansez ore în şir. Mă bucur că am şansa de a le arăta şi celor din zona mea că şi gălăţenii se pricep la joc”.

Tineri studenți repetînd suitele de dansuri

Peste încă 47 de ani…

Ansamblul va exista și peste încă 47 de ani, pentru că, asa cum spunea coregraful Cătălin Hilițanu, „microbul” folclorului li s-a întipărit în suflete studenților. Aceiași studenți vor deveni părinți, bunici,
iar la rîndul lor vor transmite dragostea pentru tradiție. Pentru acest „microb” „nu există leac și nici nu ar trebui să se găsească vreodată”.

„Mugurelul” a adunat generații de studenți, a marcat destinul unor oameni, a salvat folclorul specific zonei Podișului Moldovenesc. Nu îmbătrînește, ci în fiecare an întinerește, sporindu-și vigoarea, prin dansatorii din generațiile noi, ce aleg să vină în echipă și să se prindă în joc. Un joc strașnic, de 47 de ani.