Prezent la Iasi, miercuri, 27 octombrie, pentru a sustine o conferinta pe tema tranzitiei prin care trece sistemul universitar, intitulata “Universitatea moderna, intre temeri si sperante”, Denis Mieville, fostul rector al Universitatii din Neuchatel atrage atentia asupra faptului ca modernitatea poate ameninta promovarea valorilor umane in detrimentul aspectelor de ordin financiar.

De unde vine aceasta frica a universitatilor?

Vorbim despre teama unei societati, a lumii universitare, careia i s-a spus sa faca altceva decat ceea ce stia sa faca. Studentii si profesorii din universitatile noastre critica acest aspect, insa stiu sa inventeze noi abordari, sa se adapteze acestei noi etape. Sint constienti, de asemenea, de riscurile inventiilor lor, pentru ca nu vor decat sa concilieze aceste doua dimensiuni ale lumii universitare, de inainte si de dupa sistemul Bologna.

Au universitatile europene tendinta sa puna accent mai mult pe “traditie” decat pe “modernitate”?

Cu siguranta ca nu. Ele pun mereu in prim-plan traditia, dar fac politica politicienilor pentru a sprijini universitatea, pentru a-i asigura un progres, si nu pentru a-i distruge traditia. Schimbam spatiul umanist pe noi tehnologii, pentru matematica, pentru domenii stiintifice. In opinia mea, universitatile occidentale trec printr-o tranzitie dramatica. Iar ceea ce se intampla nu poate fi, in niciun caz, incurajator.

Si care ar fi riscurile pe care le comporta aceasta tranzitie?

Pentru societatea actuala mai puternica este rentabilitatea imediata decat gandirea critica. Cercetatorii se straduiesc sa faca inventii care sa le aduca bani si nu se gandesc ca rolul universitatii este acela de a consolida valorile umane care alcatuiesc societatea. Ne mandrim cu progrese extraordinare in extragerea petrolului, de exemplu. Dar economia este cea care da peste cap aceasta izbanda. Bursa este cea care sfaramiteaza aceasta reusita. Este teribil! De aceea universitatea trebuie sa se lupte pentru a reusi sa-i « ghideze » in mod inteligent pe oamenii politici.

Cum ii facem pe studenti sa-si exerseze gandirea, la asta se reduce totul

Cum arata o universitate moderna?

Daca tot ma aflu azi aici, sa luam cazul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”. Pentru AUF (Agentia Universitatilor Francofone) unde am fost membru in consiliul de administratie pentru cativa ani, Universitatea Al. I. Cuza din Iasi este recunoscuta ca o egala a celorlalte universitati europene de prestigiu. Problematica modernitatii e pusa in capacitatea de a reflecta asupra sistemului universitar. Cum ii facem pe studentii sa-si exerseze gandirea, practic la asta se reduce totul. Universitatile occidentale pe care le cunosc se afla pe un piedestal atat de inalt incat au uitat sa reflecteze. Putem spune ca aceste diferente dintre sisteme intaresc increderea si entuziasmul profesorilor care trebuie sa se lupte pentru crearea acestei universitati moderne.

Deci, putem vorbi despre universitati moderne si mediocre.

Cred ca inainte de toate, trebuie sa vorbim despre calitate. Despre calitatea invatamantului, despre calitatea cercetarii, despre onestitate si respect. In opinia mea, nu exista universitati mediocre. Trebuie ca oamenii sa invete sa lucreze cat mai constiincios, intr-un mod cat mai corect. Stiinta este o cunoastere data, o cunoastere pe care noi o criticam, o analizam. Asta face o buna universitate.

Si calitatea sta in miinile profesorilor ?

Rolul profesorilor e sa-i invete pe studenti nu doar care este valoarea cunoasterii, dar si cum trebuie aceasta abordata intr-o maniera critica. Sa stim cum si de ce vorbim atunci cand practicam comunicarea intre noi, cum gindim. Daca as fi un dictator al universitatilor, as transforma cursurile de logica pentru a putea reflecta asupra gandirii, le-as transforma in dezbateri critice, epistemologice.

Pentru dumneavoastra ca profesor, primeaza cercetarea sau sistemul universitar ?

Cred ca una o valideaza pe cealalta. Cand citim o carte, trebuie sa o intelegem. Dupa ce o intelegem, o discutam cu studentii. Ea ne provoaca pe toti, si sunt foarte bucuros cand reusesc sa le starnesc curiozitatea studentilor mei si sa le transmit cit mai multe cunostinte, sa-i fac sa gandeasca, sa-si exerseze simtul critic. Si atunci cand discutam o carte, acest act se impleteste cu cercetarea. Deci, nu se poate disemina intre ele, fiindca sunt legate una de alta, sunt complementare. Ele sunt doua fete ale aceeasi activitati, de stimulare a gandirii academice.

Roxana Maciuca, Simona Tutu