La orice oră i-ar începe ziua prietenei mele, dimineață, prînz sau miez de noapte, știu exact unde îi e mîna: în buzunarul gecii, după vape-ul mov, cu aromă de afine. Are 600 de pufuri, cel puțin așa scrie pe ambalaj, dar n-a stat niciodată să le numere. Poate că mi-ar fi fost mie mai ușor să număr momentele în care mi-a spus: „asta e ultima”. Niciodată nu a fost.

Cînd a încercat prima țigară electronică, avea aproape 17 ani. O cunoscută i-a spus că, dacă tot nu reușește să se lase de fumat, măcar să fumeze „ceva mai puțin dăunător”. Avea un argument solid: fără fum, fără miros pe haine, fără părinți care să adulmece aerul ca niște ogari. S-a lăsat convinsă ușor. De fapt, era gata să creadă orice, doar să-și justifice viciul. Că e mai sănătos, că e „doar abur”, că nici nu conține nicotină, toate poveștile astea le-a repetat în cap pînă au început să sune a adevăr. De atunci, țigara electronică a devenit fundalul tuturor clipelor ei: pauza dintre cursuri, drumul spre casă, ieșirile cu mine, serile în care își scrie temele sau nopțile în care încearcă să adoarmă. I-a intrat în reflex: trage un puf înainte să răspundă la telefon, înainte să deschidă laptopul, înainte să mănînce. Cel mai grav este că face asta fără ca să-și mai dea seama. Doar noi, cei din jurul ei vedem. Țigara electronică a devenit prelungirea mîinii ei. O extensie a anxietății. Un plasture care promite vindecare, dar care nu face decît să acopere rana.

Partea rea e că totul pare inofensiv. Ambalajul e lucios, cu desene pastelate și fonturi drăguțe, ar putea trece oricînd drept un baton de ciocolată pentru copii. Arome care mai de care mai prietenoase: mango, mentă, gumă de mestecat, pepene galben. Sincer, uneori mie îmi vine să le colecționez. Dar exact aici e problema: faptul că nu par periculoase. Nici pentru ea n-au părut. Pînă și-a dat seama că se trezea în miez de noapte doar ca să tragă două pufuri. Că îi amorțea limba. Că, dacă uita să-și cumpere una nouă, intra în panică, iar panicile ei nu mai aveau arome de fructe, ci de sevraj.

Organizația Mondială a Sănătății avertizează că utilizarea țigărilor electronice în rîndul tinerilor este în creștere alarmantă, cu 1 din 5 tineri la nivel global declarînd că au încercat țigările electronice înaintea celor convenționale. Am colegi care au început direct cu vape-ul, fără să fi pus vreodată o țigară clasică în gură. Li se pare „curat”, „modern”, „smart”. Adevărul e că între „mai puțin dăunător” și „sănătos” e o distanță enormă, iar mulți o confundă. Conform studiului GYTS din 2019, 16,3% dintre adolescenții din Republica Moldova, cu vîrste între 13 și 15 ani erau consumatori activi de produse din tutun, inclusiv 20,4% dintre băieți și 11,8% dintre fete. Iar, un studiu realizat în 2023 pe un eșantion de 530 de elevi cu vîrste între 11 și 15 ani a relevat că 36,36% dintre aceștia au folosit țigări electronice. Băieții din mediul urban au avut o rată de utilizare de 37,14%, iar fetele din mediul rural – 32,74%. Cei mai mulți dintre adolescenți, studenți, tineri adulți habar nu au ce inspiră. Doar pentru că nu tușesc sau nu li se îngălbenesc degetele, cred că sunt bine. Ce nu cunosc e că, în fiecare zi, își încarcă plămînii cu nicotină concentrată, metale grele, aditivi volatili. E ca și cum ai pune gheață pe o rană infectată: pe moment nu mai doare, dar infecția lucrează în tăcere.

În teorie, vapatul e interzis minorilor. În practică, oricine are 30 de lei și un telefon cu internet poate comanda oricînd o țigară electronică, cu livrare în cutia poștală. Nu te întreabă nimeni nimic. Nu te judecă nimeni. Și, poate cel mai grav, nu te informează nimeni. Într-o lume în care medicii avertizează clar că nu e o alternativă sigură, reclamele de pe TikTok spun altceva: că e „vibe”, că e „chill”, că e „safe”. Și știți ce e mai puternic decît un doctor? Un influencer cu o pălărie cool și un ring light bun. De cîte ori o întreb pe prietena mea cînd se lasă de fumat îmi răspunde: „Nu știu dacă o să mă las mîine, peste o săptămînă sau vreodată, dar știu că nu vreau să-i mint pe ceilalți, și nici pe mine, că vape-ul e soluția. Nu e. Acum fumez și țigări normale și țigări electronice. Sînt dependentă de amîndouă.” Deci, poate părea o alegere rațională cînd vrei să scapi de țigări să cumperi un vape, dar, de cele mai multe ori, e doar o capcană cu LED și aromă de căpșuni.

Nu recomand țigările electronice. Nu din moralism, ci din sinceritate. Devin o dependență elegantă, ambalată în pasteluri, dar cu același miez amar. Dacă le fumezi constant, nu te lași de nimic. Doar schimbi problema, și plătești scump iluzia că ești în siguranță.

Sursă foto: www.tribunainvatamantului.ro