Daca astazi ni s-ar spune “La Multi ani!”, multi dintre noi ne-am gandi de doua ori inainte de a primi urarea.Un 1 Decembrie 2009 nu aminteste mai deloc de 1 Decembrie 1918.Sarbatoarea Nationala a Romanilor nu ne face sa uitam de pandemia de gripa porcina, de criza financiara sau de viitorul presedinte, ci ne reaminteste in ce tara traiam.Transformat inerent intr-un ursuz, romanul iti poate spune cu mana pe inima ca a uitat ca astazi este ziua lui.Psihicul ii transmise mesaje de autoaparare, stergandu-I din memoria colectiva sentimentul de patriotism de care “sufereau” stramosii sai.Nu vrea sa-si aminteasca ca e roman ca sa uite ca soarta l-a plasat in mod ironic in “the land of choice”.Daca Romania ar fi intr-adevar “taramul alegerii sau al sansei”, in mod sigur acum ar sarbatori “ziua nationala” dintr-o alta tara.Trebuie sa fie vorba despre trasatura foarte cunoscuta a poporului roman, vesticii o numesc “resemnare pasiva”.Pasivitatea sau lehamitea caracteristica noua, romanilor, este cuvantul de ordine al zilei.Chiar si al unei “zile nationale”.Este un sentiment care vine mai ales dintr-o plafonare in grijile si nevoile zilei de azi, de maine si de poimaine.Romanii nu gasesc nimic autentic de sarbatorit astazi pentru ca nu au chef sa dedice putinul timp unui lucru in care nu mai cred demult.In secolul vitezei si a gripelor (aviara, porcina sau cabalina), 1 Decembrie ramane o sarbatoare doar pentru cei din paginile manualelor de istorie, cei care au realizat Marea Unire in 1918.

Cristina Lotru