De multe ori, cand bateam mingea pe maidanul primariei, scapam mingea, fara sa ne dam seama, peste gardul batranilor ce locuiau in imprejurimi. O intrebare necrutatoare era mereu si mereu adresata noua de cate o babuta imbrobodita, ce iesea la poarta sprijinita intr-un bat: “Asa va invata la scoala?” Spunea aceste cuvinte cu mult patos, convinsa fiind ca orice atitudine necorespunzatoare este bazata pe o intelegere gresita a regulilor invatate la scoala. E curios ca nu ne intreba: “Asa va invata acasa?” Dar oricum raspunsul era dinainte stiut. Singurul scop era acela de a incerca macar sa ne faca sa nu-i mai scuturam pretiosii struguri cu mingea care, de multe ori, zbura parca dinadins in vita-de-vie.

Am citit intr-o carte ca bunicii bunicilor nostri, discutand despre nepotii lor, exclamau: Nu mai e scoala de alta data! Mi se pare extreme de ciudat ca si bunicii mei ziceau ca nu mai e scoala de alta data, referindu-se la scoala lor, nu la a bunicilor lor.

Astazi, despre scoala si educatie fiecare are cateva retete sigure. De multe ori insa,  majoritatea conceptiilor par a functiona dupa principiul “scopul scuza mijloacele”. Chiar daca multa lume e convinsa ca “scoala nu te formeaza”, mie imi place sa cred ca poti reusi daca ai atitudinea corespunzatoare. De mic am fost invatat ca e absolut necesar sa mergi la scoala. Parca mai ieri primeam raspuns de la educatoarea mea la intrebarea de ce trebuie sa merg la scoala: pentru a ajunge om mare. De fapt, asta e echivalentul unei uriase si vechi intelepciuni: Ai carte, ai parte. Insa se pare ca aceast proverb si-a perdut simtitor din importanta si din autoritate si mi-e teama ca nici nu se mai intrebuinteaza. Acum, tot omul are carte. Cu partea e ceva mai complicat. Cert e ca cine-mparte, parte-si face.

Mihai Parfeni