Pana in momentul de fata la Iasi s-au inregistrat 177 cazuri de gripa porcina, din care 127 cazuri confirmate de Institutul Cantacuzino din Bucuresti, iar restul de 50 de cazuri sunt confirmate pe criterii epidemiologice, contacti de gradul zero. Panica cetatenilor a ajuns la cote maxime odata cu aparitia focarelor de infectie din institutiile scolare. De atunci, in fiecare zi se prezinta zeci de oameni la Spitalul de Boli Infectioase „Sf. Parascheva” cu frica-n san si un nod in gat. „La coada cu gripa noua” in curtea Spitalului de Boli Infectioase au stat si reporterii CuzaNet.

Pe poarta mare, aramie sta scris negru pe alb „Carantina”. Prin ea poti vedea paznicul imbracat in negru din cap in picioare ce se plimba dintr-o parte-ntr-alta. Doar masca ii este verde. Cand vede vreun om apropiindu-se se apropie si el de gard, si-l intreaba imediat unde vrea sa mearga. Chiar si dupa ce afla raspunsul nu deschide poarta ruginita, ci iti arata spre usa micuta din lateral, unde trebuie sa te apleci ca sa poti trece. Coborand valea cimentuita vezi de la distanta o coada de oameni zgribuliti langa o usa. Frigul nu ii mai sperie, ci doar frica de boala.

„Bolnava de gripa normala? Sau de …”

Pe partea stanga se afla doua banci lipite, lungi si verzi, cu trei oameni pe ele. Lemnul vechi se indoaie chiar si sub greutatea unui copil, asa cum energia se indoaie sub greutatea unei boli. Iulia Alexandra are 11 ani si este din Podu Iloaiei. Zgribuleste linistita pe banca, tinandu-si mainile in buzunare. Din gura micuta ar iesi abur daca nu ar fi fost acoperita de o masca bleo ciel, asa cum ii sunt si ochii. Ma pun langa ea si nu langa cuplul alaturat, dar ochii ei mari nu se clintesc de mirare. Nu as fi intrebat-o nimic daca nu statea singura, insa am vrut sa ma asigur ca nu se pierduse de familie. „Ce faci aici? Astepti pe cineva?”. Si-a intors prea putin corpul infasurat in geaca lunga sir oz spre mine si mi-a raspuns apatica „Sunt bolnava”. „Bolnava de gripa normala? Sau de …” nu ma lasa sa termin si imi raspunde constiincios ca are gripa porcina. La auzirea celor doua cuvinte tanara bruna din coltul bancii a tresarit de sub bratul iubitului.Fata ei rotunda si ochii mari nu pareau a unui bolnav. Imi spune cum a luat boala de la „niste copii de la scoala”.

„Stationarea bolnavilor pe banca strict interzisa!”

10 pusti erau ascunsi dupa zidurile spitalului, si inca pe atatia isi faceau analize, ca Iulia. „Si de ce nu esti in salon?”. Sunetele raspunsului ei ieseau deformate de masca ce ma apara in momentul acela de boala. „Mi-au dat voie sa stau acasa. Acum o astept pe mama”, imi zice linistita, sprijinita de spatarul bancii. Dupa banca verde si corpul ei firav se vedea o pancarta alba pe gardul rosiatic. Era scrisa cu pixul negru „Stationarea bolnavilor pe banca STRICT INTERZISA!”. Mi-am intors privirea spre copil din nou, dar ochii ei se uitau departe, cautandu-si mama din priviri. „Am avut temperatura mare – mare alaltaieri. Si ma dureau si mainile, si picioarele, si burta”, imi povesteste ducand pe rand mana ei mica spre zonele afectate. Acum se simte mai bine, si asteapta mama sanatoasa, pentru a se intoarce acasa. „Vai, dar ce multi indieni dintr-astia sunt pe aici.”, aud din senin. Mi-a starnit un zambet faptul ca puteam vedea vreo trei studenti stranieri in zare.Bruneta cu geaca in culori stridente intre timp isi pusese strategic o batista peste buze. Se rupe din discutia cu iubitul ei si inntervine timid in discutie. „Esti bolnava de gripa…porcina?”, intreaba punand emfaza pe ultimul cuvant. „Da”, spune linistit copilul. Corpul brunetei se crispeaza instantaneu, avand tendinta sa se traga inapoi. „Da’ce-o intrebi, mai? E treaba ta?” o cearta iubitul, folosit acum ca scut uman. „Vorbim si noi ca femeile! Ce stii tu?!” si isi duce batista din nou la gura. Linistea a fost spulberata in cateva zeci de secunde, cand s-au auzit numai pasi repezi si usori spre vale. Iulia isi zarise mama.

Grija de mama

Langa usa veche a pavilionului din vale stateau infrigurati vreo 10 oameni. Inca pe atatia se ingramadeau intr-un hol mic pe interior. Insa altul era motivul pentru care stateau infofoliti, cu esarfe si fulare la gura. „Eu sunt urmatorul.” Se auzea cineva din coada. „Ba nu, noi eram aici inainte de a veni voi.” Raspunde prompt o femeie, apropiidu-se si mai tare de usa. Langa ea s-ar mai fi indesat si altii, dar toti se uiatu suspicios la cel de langa inainte de a face vreun pas. Numai asistenta in costum roz, cu doua masti pe fata se plimba linistita cu eprubete. Din usa care candva era alba iese o femeie intre doua varste iese doamna Mihaela. Aproape ca a trecut buimaca pe langa mine cand deodata i-am auzit vocea agitata. „Buna. Da’ ce faci aici?” s-a uitat lung la mine vazand ca stau la coada. I-am explicat pe scurt ca nu ii dau nici o boala si usurarea se vedea pe bucata din fata vizibila sub masca. „Scuza-ma dar sunt foarte agitata. Si acum tremur.” , si imi arata mainile in care tinea niste hartii si-o radiografie. Venise de dimineata cu fiica ei la spital. „E doar o raceala mai severa, dar am intrat in panica imediat.”. de dimineata a trait cu spaima ca fiica ei de 17 ani e bolnava. „Doar stiu ca gripa de sezon poate fi mult mai grava, dar nu m-am panicat ca bleaga”. I-a facut si mofturile fetei, doar sa afle ca nu are nimic. „Nu a vrut sa ii ia sange, ca e incapatinata tare. M-am dus si i-am facut radiografie.”. Facuse in jur de patru drumuri in acea dimineata la Spitalul de Boli Infectioase. „Cum san u intru in panica cand e copilul meu? Daca eram eu, nu mi-ar fi fost frica. Nu mi-e de mine. Doar de fata si de mama”, imi insira haotic gandurile ei, urmate de o descriere a fetei, cu precadere a calitatilor ei.

Gianina Petruca

***

Am mers inca o bucata de drum impreuna si ne-am despartit in fata spitalului. I-am urat multa sanatate fetei, dar urarile mele abia s-au auzit de vocea stridenta a unei femei tinere. „Asta e nebuneala curata! Ca sa poarte oamenii pe drumuri, sa-si faca analize. Auzi, tu, boala”.