Vineri, 24 octombrie, începînd cu ora 20:00, în Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași a avut loc cea de-a treia întîlnire sub genericul „Serile FILIT” din cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași. Invitat a fost scriitorul francez Michel Bussi, unul dintre cei mai citiți autori francezi contemporani. Gazda serii a fost jurnalistul Marius Constantinescu, prezentarea a fost realizată de Cătălin Sava, iar traducerea consecutivă a fost asigurată de prof. univ. dr. Simona Modreanu.

„E un tip foarte cordial și jovial. Vive la France!” a spus Cătălin Sava, în deschiderea întîlnirii, prezentînd o scurtă biografie a invitatului. Scriitorul Michel Bussi, moderatorul serii, Marius Constantinescu și traducătoarea Simona Modreanu au urcat pe scenă, în aplauzele puternice ale unei săli pline. Atmosfera a fost una caldă și plăcută, seara începînd cu „un joc al dialogului” între moderator și invitat. Au fost adresate întrebări menite să dezvăluie efortul depus de autor în procesul de creație și aspecte din viață care i-au influențat scrisul.

Întrebat de personajul Micul Prinț, din romanul Micul prinț, scris de Antoine de Saint-Exupéry, în același timp făcîndu-se referire și la cartea scrisă de acesta, Cod 612. Cine l-a ucis pe Micul Prinț?, Bussi a povestit, melancolic, că l-a descoperit pentru prima dată la șase-șapte ani, dar „la vîrsta aceea nu am înțeles mare lucru”. La adolescență, însă, a găsit în Micul prinț „o formă de spiritualitate”, o sursă de întrebări și răspunsuri despre iubire, destin și responsabilitate. A urmat apoi o discuție amplă despre acest personaj și povestea sa.

În continuare, dialogul a devenit mai emoționant. „Cred că ai nevoie de două lucruri ca să devii scriitor: să știi să spui povești și să fi trăit lucruri pe care să le poți povesti”, a spus autorul. Michel Bussi și-a pierdut tatăl de la o vîrstă fragedă, moment care l-a marcat profund: „dacă nu ar fi existat acest doliu în familia mea, aș fi scris cu siguranță povești, dar n-ar fi avut aceeași consistență”.

După această confesiune emoționantă, discuția s-a îndreptat către o latură mai luminoasă a scrisului său, cea a călătoriilor care îi „hrănesc” ficțiunea. „Bilanțul consumului meu de carbon nu e foarte bun, dar îl împart cu cititorii mei care călătoresc alături de mine chiar dacă o fac de pe canapeaua de acasă”, a spus zîmbind acesta.

Rețeta unui bestseller

Pentru Bussi, începutul și sfîrșitul unei narațiuni trebuie să fie la același nivel, iar cele mai bune povești conțin mistere a căror rezolvare pare imposibilă: „Cele mai bune enigme sînt cele pe care cititorii nu reușesc să le rezolve înainte de sfîrșitul romanului”. Și a adăugat mîndru: „pot să vă dau rețeta pentru a scrie un roman care va fi cu siguranță un bestseller!”. Scriitorul a explicat apoi planul pe care l-a urmat în scrierea romanelor sale. „Începutul trebuie să fie cît se poate de surprinzător. Cititorul să-și spună că e o situație imposibilă.” Fie că merge vorba de o crimă sau de o dispariție. Odată stabilită această situație, autorul trebuie să găsească o explicație credibilă, logică, care să-l convingă pe cititor. „Dar, cu cît mai complicat va fi începutul”, a subliniat el, „cu atît sau la fel de complicat trebuie să fie și finalul”. Iar între ele trebuie să existe un „drum” suficient de lung pentru ca cititorul să înțeleagă orice detaliu din povestire.

Autorul a dat ca exemplu romanul său, Nimic nu mi te poate șterge din minte, în care se vorbește despre o femeie care și-a pierdut fiul de 10 ani. Peste 10 ani revine pe plaja pe care obișnuia să se plimbe cu fiul ei și vede un băiat care seamănă leit cu al ei. „Dacă vreți să aflați mai multe, citiți cartea!”, a glumit Bussi, stîrnind zîmbete în sală.

În cea de-a doua parte a serii, scriitorul a mărturisit că, deși și-a dorit dintotdeauna să devină scriitor, această meserie este grea și necesită mult timp în fața unui computer. În ceea ce privește scrisul propriu-zis, acesta a recunoscut că are nevoie de „un timp de intrare în starea de creație”, dar după ce se lasă cuprins de muncă, „se întîmplă fenomenul invers” – nu se mai poate opri.

Ultimele minute ale evenimentului au fost dedicate întrebărilor cititorilor adresate scriitorului. O întrebare inedită care a stîrnit zîmbete în public, dar care l-a amuzat și pe Michel Bussi, a fost: „Ne putem aștepta la un roman polițist în care personajele să treacă prin Iași?” „Cu siguranță!” a răspuns fără ezitare scriitorul. A povestit că a mai fost în Iași acum 20 de ani, fiind invitat de profesorii de la Facultatea de Geografie a UAIC Iași, și că prietenul său, prof. univ. dr. Corneliu Iațu, de la Facultatea de Geografie și Geologie, l-a invitat să cutreiere și Bucovina. Această experiență l-a impresionat atît de mult, încît Bucovina este menționată în primul său roman, Code Lupin.

Seara s-a încheiat cu aplauze furtunoase. Zeci de cititori nerăbdători au stat minute-n șir în rînd pentru cîte un autograf sau o fotografie.

Michel Bussi s-a născut în anul 1965, în comuna Louviers, regiunea Normandia, Franța. Este unul dintre cei mai citiți autori francezi contemporani, care a vîndut peste 13 milioane de cărți și a fost tradus în peste 35 de limbi. De formație geograf, specializat în geopolitică, mult timp profesor la Universitatea din Rouen, a început să scrie în anii 1990, dar a publicat primul roman, Code Lupin, abia în 2006, reeditat de nouă ori. I-au urmat alte titluri: Omaha Crimes (2007), Mourir sur Seine (2008), Sang famille (2009), Nymphéas noirs (2011), ultimul fiind cel mai premiat roman polițist francez în 2011. Are peste 15 distincții literare obținute, printre care: Prix Maison de la Presse 2012, Prix du Roman populaire 2012 și Premiul pentru cel mai bun roman polițist francofon. În 2020 a publicat Au soleil redouté, un omagiu adus Agathei Christie. Cîteva dintre romanele traduse în limba română sînt Fetița cu ochi albaștri (2015, 2023), Nuferi negri (2018) și Cod 612. Cine l-a ucis pe Micul Prinț? (2025).