La Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași a avut loc joi, 23 octombrie, o nouă întîlnire sub genericul „Serile FILIT” din cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași. Invitat a fost scriitorul american de origine dominicană Junot Díaz, laureat al Premiului Pulitzer. Tema întîlnirii a vizat parcursul literar al autorului și modul în care experiența migrației i-a influențat opera. Evenimentul a fost prezentat de Cătălin Sava, iar moderator a fost scriitorul Marius Chivu.

La începutul serii, jurnalistul Cătălin Sava a menționat faptul că FILIT reprezintă „un spectacol pentru literatura vie”, care reunește, în acest an, peste 40 de școli, 20 de mii de elevi, 200 de evenimente și 300 de invitați. Apoi, Marius Chivu a prezentat publicului parcursul literar al autorului și a introdus tema întîlnirii.

Discuția a început cu povestea despre copilăria lui Junot Diaz și despre drumul care l-a transformat într-un autor american. Născut în Republica Dominicană, el a emigrat în Statele Unite împreună cu familia sa, în anii ’70, înainte de era calculatoarelor și a internetului. La început, îi era extrem de greu să învețe limba engleză – ,,cel mai greu lucru era să înțeleg ce vorbesc colegii mei și nu puteam spune nimic”. Astfel a fost înscris într-un program special. Cu ajutorul unei profesoare spaniole care îi înțelegea dificultățile, a depășit blocajele și a început să participe activ la ore.

Despre mama sa, a povestit cu umor: „Mama mea trăiește de peste 40 de ani în Statele Unite, dar nu vorbește engleza, și nici nu înțelege prea bine ce înseamnă Pulitzer. Cînd m-a întrebat ce valoare are premiul, mi-a spus că pe vremea cînd împărțeam ziare făceam mai mulți bani.” Tatăl său, lunetist în armată, a fost o prezență strictă și impunătoare în casă. Díaz a povestit: „Punea pistolul lîngă farfurie și toți copiii mîncau în liniște.” Această imagine a severității tatălui s-a întipărit în amintirile sale, mai ales după ce un verișor i-a mărturisit că, din acest motiv, se temea să vină în vizită la familia lui.

Cărțile, un refugiu

În ciuda experiențelor dificile din copilărie și a unei familii severe, cărțile au fost pentru Junot Díaz un refugiu și o sursă de sprijin, ajutîndu-l să înțeleagă viața. Autorul a remarcat cu umor că, deși este ușor pentru cineva din Republica Dominicană să descopere Spania, a ajunge în România a fost un moment deosebit: „Să te afli aici e cumva să-ți trăiești visul”, a spus el rîzînd.

Cărțile sale, printre care și volumul Sufocare, au fost traduse în limba română, fiecare reflectînd parcursul său personal și temele care l-au definit de-a lungul carierei. El a vorbit despre modul în care literatura i-a salvat viața, ajutîndu-l să evadeze în perioadele dificile și oferindu-i instrumente pentru a înțelege lumea și oamenii din jur. ,,Sînt un artist care suferă de multă depresie; din nefericire sînt o persoană pentru care nu funcționează medicamentele. Cele mai rele versiuni ale mele se ascund în spatele cărților. Sînt ani pierduți în care nu am știut cum să fiu.” A continuat cu pasiunea sa pentru arta povestirii și modul în care percepe viața și literatura. A mai mărturisit că scrie atît de încet, încît oamenii care îl urmăresc pot fi derutați.

Dialogul a continuat, trecînd de la momente personale, la reflecții asupra artei și literaturii. Junot Díaz a vorbit despre experiența sa ca profesor de creative writing și despre faptul că nimic academic nu poate afecta negativ un artist, deși există riscuri și pericole atunci cînd lucrările sînt valoroase și, totodată, accesibile. El a subliniat importanța cititului: „Să fii un cititor mai bun e ca alergatul – trebuie să îți antrenezi mușchii, să citești mai multe pagini decît scrii, să-ți depășești limitele”.

În încheiere, Junot Diaz a subliniat că viața nu oferă întotdeauna consolare și că nu știm ce ne rezervă ziua de mîine, însă, citind, putem înțelege mai bine cursul existenței. Povestirile, a explicat el, sînt o formă minunată de a păstra memoria lucrurilor importante – o iubire, o prietenie, un loc sau chiar un job. „Sîntem o serie de antologii de iubiri, pasiuni, locuri și case care ne scapă printre degete, dar povestirile ne reamintesc ce înseamnă acestea. Chiar dacă nu vrem să ni se reamintească despre asta”.