Printre rîndurile de protestatari care se-nghesuie unul în altul, trec, din cînd în cînd, grupuri de persoane care înalță pancarte cu „România merită mai mult” scris pe un fundal roșu-albastru. De fiecare dată cînd încă o mulțime de oameni se pregătește să intre în Piața Unirii, acum îngrădită de jur împrejur, protestatarii formează un fel de culoar al rușinii prin care să se strecoare bătrînii și adolescenții care au venit să susțină PSD-ul. De pe scena amplasată în mijlocul pieței răsună muzica populară pe care, dacă stai de cealaltă parte a gardurilor, o auzi arareori pentru că huiduielile și glasurile care țipă „rușine! rușine!” o dată la cîteva minute, acoperă orice alt sunet.

Preț final: 200 de lei

E joi, 9 martie, iar toate traseele de circulație care trec prin Piața Unirii au fost închise încă de la ora 11.00, tramvaiele fiind înlocuite cu autobuzele marcate ca fiind „curse speciale”. Cei care coboară din Copou, pitiți într-unul dintre aceste autobuze, vorbesc întruna despre mitingul PSD, despre Liviu Dragnea, iar vestea pare să circule rapid de la un călător la altul. Un grup de elevi rîde zgomotos cînd află și încep să arunce cu amenințări. „Dacă vin eu cu băieții mei, imediat îl terminăm”, spune unul dintre cei din grup chiar înainte să coboare în stația ce dă spre Piața Unirii.

Jandarmii lasă doar manifestanții PSD în piață.

Odată afundat în mulțime, e greu să scapi de furia care te cuprinde parcă de fiecare dată cînd unul dintre jandarmii care păzește intrările în piață îi spune unei persoane că, pînă la ora 19.00, nu are voie sub nicio formă să treacă de gardurile de fier care baricadează țarcul în care se strîng, rînd pe rînd, oamenii aduși de PSD din diferite comune din apropierea Iașului. Protestatarii se înfurie, scuipă și înjură atunci cînd, din nou și din nou, se izbesc de imposibilitatea de a se infiltra în piață. „Băi, dac-aș fi în locul tău aș da dracu’ banii pe care mi-i dau ca să stau aici. Mai bine aș munci cu ziua, mai bine aș sta la sapă, că e mai cinstit decît ce faceți voi acum”, îi reproșează un bătrîn cu părul cărunt unuia dintre jandarmi, apropiindu-se din ce în ce mai tare de acesta.

Țipetele se întețesc, iar vocile devin mai aspre atunci cînd de intrări se apropie grupuri de susținători PSD. „Pe 100 de lei ne-ați vîndut țărișoara asta!”, strigă o fată brunetă la cei care trec pe lîngă ea. „Pe 200, domniță”, îi răspunde un bătrîn ridicîndu-și puțin pălăria de pe cap, parcă vrînd să salute.

Atunci cînd văd o cameră de filmat sau telefon îndreptat în direcția lor, oamenii aduși de PSD rîd sau se strîmbă. Tinerii zîmbesc, iar bătrînii fac cu mîna, salutîndu-i, parcă, pe cei ce i-ar putea vedea. „Să mă vadă și pe mine fata mea, că eu n-am mai văzut-o pe ea de vreo cîțiva ani”, spune un bărbat îmbrăcat într-o cămașă cu gulerul îngălbenit. Băieții, încîntați parcă de situația în care se află, fac cu ochiul la cameră și din cînd în cînd, spun încrezător „fă poză că ai la cine!”.

Niciun moment de liniște

În cîteva ore, fiecare grup de protestatari și-a găsit propria formulă de protest, de la a huidui încontinuu la a întinde bacnote de un leu celor care trec pe lîngă ei. „Haideță, bă, de fiecare dată cînd trec ăștia pe lîngă noi, să behăim, ca să-și dea seama că-s toți niște oi”, îi îndeamnă un bărbat îmbrăcat într-o cămașă în carouri pe oamenii adunați în jurul lui, iar aceștia încep să rîdă. Părinții veniți la miting își cară copiii în spinare și-i îndeamnă să țipe odată cu ei. În mulțime, un puști brunet, cu ochelari, se tot mișcă pe lîngă oameni, strigînd la susținătorii PSD în timp ce le tot arată o bacnotă de un leu. Din spatele lui, cîțiva bărbați aruncă monede de cinci sau zece bani în persoanele care poartă pancarte cu PSD.

Nu e niciun moment de liniște, atunci cînd țipetele protestatarilor încetează, se aud discursurile politicienilor care participă la miting. „Dar Dragnea cînd urcă? Nu cred că mai urcă, îi e frică sper. N-are cum să mai urce”, se întreabă și-și răspunde de unul singur un bătrînel care se plimbă dintr-o parte în alta sprijinindu-se într-o cîrjă. Atunci cînd în final președintele PSD urcă pe scenă, bătrînelul își întoarce privirea spre piață, parcă debusolat și spune încet, ca pentru el: „A urcat mamă, nenorocitul”. Atunci cînd îi aud vocea lui Liviu Dragnea, scandările protestatarilor devin mai agresive, se înfurie și se urcă pe garduri, vrînd parcă să ajungă cît mai aproape de politician, însă vocile le sînt acoperite de discursurile ce răsună din boxe.

***

La plecare, oamenii care au fost aduși de PSD sînt aplaudați de protestatarii care le reproșează, trăgîndu-i de haine, că le-au vîndut țara. „Aveți copii? Vă pasă de ei?”, sînt întrebările care curg una după alta, fără să aștepte vreun răspund de la susținătorii partidului democrat. Uleiul și făina iau locul banilor aruncați și acoperă unii dintre oamenii care trec printre protestatari, îndreptîndu-se spre autocarele care urmau să-i ducă acasă.